Percepția umană este mult mai complexă decât cele cinci simțuri clasice predate la școală. Oamenii de știință vorbesc tot mai des despre un sistem senzorial extins, alcătuit din zeci de simțuri care interacționează permanent și influențează felul în care percepem gustul, mișcarea, echilibrul sau propriul corp.
Mai mult decât cele cinci simțuri: cum construiește creierul realitatea
Potrivit cercetărilor recente din neuroștiință, percepția funcționează ca o rețea distribuită, în care canale senzoriale diferite „negociază” constant pentru a construi o realitate unitară. Astfel, o modificare aparent minoră a unui stimul poate schimba subtil ceea ce credem că simțim sau gustăm. Estimările specialiștilor indică existența a aproximativ 22 până la 33 de simțuri distincte, care lucrează împreună fără întrerupere.
În viața de zi cu zi, mai ales în perioadele petrecute în fața ecranelor, aceste procese senzoriale complexe trec adesea neobservate. Neuroștiința modernă tratează percepția ca pe un sistem dinamic, care integrează informații în timp real din surse multiple. Dincolo de văz și auz, există simțuri esențiale, mai puțin cunoscute publicului larg, aflăm din SciTechDaily.
Printre acestea se numără propriocepția, capacitatea de a ști poziția membrelor fără a le privi, și sistemul vestibular din urechea internă, responsabil de echilibru și orientare spațială. Interocepția ne permite să percepem semnale interne precum foamea sau bătăile inimii, în timp ce simțul agenției și al proprietății corporale ne conferă certitudinea că mișcările ne aparțin, un mecanism care poate fi afectat, de exemplu, după un accident vascular cerebral.
Rețeaua invizibilă a simțurilor care ne ghidează zilnic
Și gustul este, de fapt, rezultatul unei combinații multisenzoriale. Limba detectează doar câteva arome de bază, dulce, sărat, acru și amar, în timp ce savoarea completă a alimentelor este „construită” de creier cu ajutorul mirosului și al senzațiilor tactile. Aromele de fructe precum zmeura sau mango sunt percepute în principal prin moleculele care ajung la nas în timpul masticației, nu direct prin papilele gustative.
Cercetările arată că simțurile se influențează reciproc în moduri neașteptate. Proiecte precum „Rethinking the Senses”, derulat la Universitatea din Londra, au demonstrat că simpla modificare a sunetului pașilor poate schimba percepția greutății propriului corp. Alte iluzii bine cunoscute, precum cea a dimensiunii și greutății, în care obiectele mai mici par mai grele decât cele mari, deși cântăresc la fel, confirmă faptul că creierul nu este un receptor pasiv, ci un interpret activ al unui flux complex și uneori contradictoriu de informații senzoriale.
Comentează