Oamenii de ştiinţă au anunţat că au forat mai adânc ca niciodată sub calota glaciară a Antarcticii de Vest, ajungând la straturi formate cu milioane de ani în urmă şi prezentând dovezi că această zonă a fost odată, cel puţin parţial, un ocean, transmite marţi AFP.
O echipă internaţională alcătuită din 29 de cercetători de la diverse universităţi din întreaga lume a concluzionat că această zonă vastă conţine suficientă gheaţă pentru a ridica nivelul mării la nivel global cu patru până la cinci metri.
Raportul echipei, numit SWAIS2C şi publicat online marţi (miercuri în Noua Zeelandă), detaliază primele observaţii.
Cercetătorii au forat 523 de metri în gheaţă şi 228 de metri în rocă şi sedimente străvechi în zona Crary Ice Rise, un sit de pe banchiza Ross - o întindere de gheaţă din Antarctica situată în apropiere de Noua Zeelandă -, după cum a anunţat echipa condusă de organizaţia de cercetare Earth Sciences New Zealand, Universitatea Victoria din Wellington şi agenţia guvernamentală Antarctica New Zealand.
Forând în stratul gheaţă şi în cel de rocă de dedesubt, cercetătorii au prelevat mostre care dezvăluie cum arăta această zonă până în urmă cu 23 de milioane de ani.
Oamenii de ştiinţă speră că, studiind modul în care s-a topit gheaţa în trecut, vor putea afla factorii care au provocat retragerea acesteia, inclusiv temperatura oceanului de la momentul respectiv.
"Calota glaciară îşi pierde masa într-un ritm accelerat, după cum arată observaţiile satelitare din ultimele decenii, însă există o incertitudine cu privire la creşterea temperaturii susceptibilă de declanşarea unei pierderi rapide a gheţii", se precizează în raport.
"O parte dintre sedimente erau caracteristice depozitelor care se formează sub o calotă glaciară", a subliniat Molly Patterson de la Universitatea Binghamton din Statele Unite, care a colaborat la studiu.
Însă, echipa a găsit, de asemenea, fragmente de cochilii şi rămăşiţe de organisme marine care au nevoie de lumină, ceea ce indică prezenţa unui ocean, o suprafaţă glaciară care pluteşte pe ocean sau o margine a banchizei, de unde se desprindeau aisbergurile, a explicat Patterson.
Oamenii de ştiinţă bănuiau deja că această regiune a fost odată un ocean, ceea ce ar implica o retragere a banchizei Ross şi o potenţială prăbuşire a calotei glaciare din Antarctica de Vest.
Însă, momentul în care s-a întâmplat acest lucru rămâne incert.
Aceste noi eşantioane oferă secvenţe ale condiţiilor de mediu de-a lungul timpului, precum şi dovezi directe ale prezenţei unui ocean în această regiune, după cum a declarat Molly Patterson.
Potrivit lui Huw Horgan de la Universitatea Victoria din Wellington, care a colaborat la acest proiect, primele indicii demonstrează că mostrele acoperă ultimii 23 de milioane de ani, perioadă care include segmente de timp în care temperaturile medii globale de pe Pământ au fost semnificativ mai mari comparativ cu cele actuale, a explicat Horgan.
Forajele au fost finalizate în ianuarie, iar eşantioanele au fost transportate de la Crary Ice Rise, pe o distanţă de peste 1.100 de kilometri, peste banchiza Ross, până la Baza Antarctică Scott, de unde urmează să fie trimise în Noua Zeelandă pentru analize suplimentare.
Comentează