Un set spectaculos de instrumente de scris care a aparţinut juristului şi academicianului focşănean Ştefan G. Longinescu, personalitate marcantă a culturii române de la finalul secolului XIX şi început de secol XX, a fost scos din depozitele Muzeului Vrancei şi expus publicului din Focşani pentru prima dată, cu ocazia Zilei Unirii Principatelor Române.
Piesele oferă o incursiune în rafinamentul şi gustul estetic al înaltei societăţi focşănene de odinioară.
"Este vorba despre un set compus din şapte piese, realizate din lemn, bronz şi onix verde, cu o estetică aparte, de inspiraţie barocă. Avem o scrumieră, un cuţit de corespondenţă, un sigiliu cu iniţialele S.G.L., un tampon Buvard pentru hârtie sugativă, două călimări şi tava decorativă pe care erau aşezate toate aceste accesorii", a declarat, pentru AGERPRES, muzeograful Laura Nicoleta Dinu.
Ceea ce confirmă apartenenţa setului la familia Longinescu este sigiliul, piesa centrală a ansamblului.
"Sigiliul poartă clar iniţialele lui Ştefan Longinescu şi este, practic, indiciul de forţă al acestui set. Fără el, nu am fi putut afirma cu certitudine că aceste obiecte i-au aparţinut. Dar cu sigiliul în mână, totul devine limpede. Este o piesă personalizată, de comandă, realizată, cel mai probabil, într-un atelier de lux din Franţa sau Germania, poate chiar în Berlin, oraşul în care Ştefan Longinescu şi-a obţinut titlul de doctor în Drept", spune Laura Dinu.
Obiectele ies din sfera simplului instrumentar de scris, fiind lucrate minuţios, cu detalii ornamentale - flori stilizate, motive geometrice - şi denotă un gust cultivat, atent la stil şi eleganţă. Piesele impresionează nu doar prin materiale - bronz şi onix verde - ci şi prin rafinamentul execuţiei şi coerenţa compoziţională a setului.
"Sunt piese rare, de o frumuseţe aparte, care nu se regăsesc în mod obişnuit nici măcar în casele altor familii de vază din epocă. Nu e vorba doar de valoarea materială, ci de unicitatea şi personalizarea acestor obiecte. Fiecare element are o funcţiune clară, dar este tratat artistic, cu o fineţe aparte: de la forma tăvii, la decoraţia călimarelor sau a sigiliului. Setul, privit în ansamblu, trădează un gust estetic foarte cultivat, o selecţie riguroasă, posibil făcută pe comandă. Le-am descoperit abia recent, în timpul procesului de digitalizare şi reorganizare a depozitelor muzeului, şi pot spune că, în cei 19 ani de activitate ca muzeograf, este pentru prima dată când am intrat în contact cu astfel de obiecte. A fost o surpriză plăcută şi, în acelaşi timp, emoţionantă să ştiu că astfel de piese, cu o istorie atât de bogată, se aflau ascunse în colecţiile noastre şi pot fi în sfârşit puse în valoare", a subliniat Laura Nicoleta Dinu.
Setul a intrat în patrimoniul muzeului relativ recent, în 2023, fiind achiziţionat de la o doamnă a cărei legătura directă cu familia Longinescu nu este pe deplin clarificată, dar prezenţa sigiliului oferă autentificare incontestabilă.
Setul de scris nu este singurul obiect de excepţie din fondul Longinescu. Muzeul Unirii păstrează, de asemenea, o etajeră decorată cu fildeş şi stâlpi decorativi cu aplicaţii de sidef ce decorau intrările în locuinţele de epocă, dar şi o trusă de voiaj masculină, spectaculoasă, dotată cu accesorii de îngrijire personală, considerate de lux la acea vreme.
"Sunt obiecte care, dincolo de valoarea lor funcţională sau estetică, au o valoare de patrimoniu afectiv şi istoric. Vorbim despre o familie care şi-a trăit viaţa în spiritul excelenţei şi al decenţei, iar aceste obiecte păstrează o parte din acel spirit", explică Laura Nicoleta Dinu.
Fondul documentar al familiei păstrat de muzeu este unul dintre cele mai bogate din colecţiile locale: scrisori, fotografii, manuscrise, documente personale, toate reflectând o viaţă de familie articulată în jurul valorilor educaţiei, culturii şi loialităţii.
Iar setul de instrumente de scris al lui Ştefan G. Longinescu aduce în atenţia publicului memoria unei familii care a modelat destinul intelectual şi civic al Focşaniului pe final de secol XIX şi începutul secolului XX. Prin fiecare detaliu ornamental, fiecare iniţială gravată, aceste piese reconstituie atmosfera unei epoci în care educaţia, rigoarea şi bunul gust erau repere esenţiale ale elitei locale.
***
Ştefan G. Longinescu, fiul cel mare al unei familii numeroase, cu 19 copii, s-a impus ca una dintre figurile de referinţă ale vieţii juridice şi academice româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Format intelectual la Focşani şi Iaşi, unde a absolvit Facultatea de Drept, el şi-a desăvârşit studiile prin doctoratul obţinut la Berlin, afirmându-se ulterior ca profesor universitar al Facultăţii de Drept, titular al catedrei de Drept Roman şi, în mai multe rânduri, decan al instituţiei. Activitatea sa ştiinţifică intensă s-a concretizat în numeroase lucrări de specialitate, printre care şi primul manual de "Istorie a dreptului românesc", publicat în 1908.
Recunoaşterea valorii sale academice a venit la 24 mai 1910, când a fost numit membru corespondent al Academiei Române, dar influenţa sa a depăşit domeniul juridic.
"A fost un om care şi-a format o cultură vastă, profund ancorată în realităţile intelectuale ale timpului său. Nu s-a limitat la domeniul Dreptului, deşi acolo a excelat şi a rămas în istorie prin contribuţiile sale teoretice, ci s-a implicat în multiple direcţii. Împreună cu fratele său, Gheorghe G. Longinescu, a realizat cercetări pentru dezvoltarea staţiunilor balneoclimaterice din zona Vizantea, o preocupare ştiinţifică şi practică rar întâlnită la un jurist. Avea o deschidere remarcabilă spre ştiinţă, spre educaţie, dar şi spre frumos. Se simte, inclusiv din obiectele care i-au aparţinut, că avea un gust estetic rafinat, o atenţie pentru detaliu şi un spirit care îmbina raţionalul cu sensibilitatea artistică. Era, aşa cum îmi place să spun, un adevărat om al secolului său, în cel mai nobil sens al expresiei", a apreciat Laura Nicoleta Dinu.
Familia Longinescu a fost un adevărat pilon al comunităţii focşănene. Tatăl, negustor şi mic industriaş, a susţinut educaţia tuturor copiilor, iar mama - Ruxandra Longinescu - rămâne o figură emblematică a feminităţii implicate civic.
"Ruxandra Longinescu a fost o femeie care, rămasă văduvă cu opt copii în grijă, nu şi-a dat niciun copil 'pe lângă casa boierului', cum era obiceiul vremii, ci i-a crescut cu mult devotament şi sacrificiu şi le-a îndrumat paşii către cariere excepţionale, în ciuda dificultăţilor pe care le-a întâmpinat. A fost decorată cu Crucea Elisabeta pentru acţiunile sale în sprijinul Armatei Române în timpul Războiului de Independenţă. O mamă severă, dar iubitoare, care le insufla copiilor ei rigoare, demnitate şi idealuri înalte", spune Laura Dinu.
Printre fraţii lui Ştefan s-au numărat Gheorghe G. Longinescu, chimist de renume şi membru al Academiei Române, şi Nicolae Longinescu, inspector general în învăţământ.
Comentează