Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă propune o analiză a jurnalistului Sorin Pâslaru, din Ziarul Financiar, în care este prezentată situația unei companii simbol a României care a fost cedată de liderii României în 2001 pentru 10 milioane de euro, iar astăzi a ajuns să valoreze 1 mld. euro.
Ziarul Financiar:
Actualii acţionari majoritari, Conef, Vimetco şi precursoarea lor Marco International, dobândiseră atunci de pe bursă 45% dintre acţiuni, iar statul rămăsese cu 54%. Printr-o manevră care nici astăzi nu a fost desluşită şi a cărei investigare se află probabil prin sertarele Ministerului Public, ruşii oligarhului Maşiţki, care astăzi vând jumătate din companie cu 500 de mil. euro, au mai preluat încă 10% din companie, dobândind astfel pachetul de control.
După asta, au diluat statul prin majorări de capital, care practic nu s-a mai ales cu nimic dintr-o companie care valora în 2001, chiar la multiplii de astăzi cu care este evaluată compania, 500 mil. euro. Aşadar, cu 10 mil. euro au luat o companie care în 2001 valora 500 mil. euro, iar astăzi valoarează 1 miliard de euro. Frumoasă afacere! Inclusiv probabil pentru cei care erau la conducerea ţării între 2001 şi 2004.
În 2001, Alro avea afaceri de 331 mil. euro şi un profit net de 30 mil. euro pe an. Era o companie care valora 500 mil. euro la un multiplu de 14-15 ori profitul net, multiplu care este folosit la vânzarea de astăzi a 54% din companie de către ruşi. În 2017, Alro are afaceri de 540 mil. euro şi un profit net de 70 mil. euro şi este evaluată la 1 mld. euro.
Alro era şi atunci, este şi acum, o perlă a industriei româneşti, amplasată strategic lângă resursa de curent electric ieftin din hidrocentrale, care produce practic profituri excepţionale în anii când preţul aluminiului de pe pieţele internaţionale creşte sălbatic. În 2007, spre exemplu, Alro a avut afaceri de 600 mil. euro şi 150 mil. euro profit. (Mai multe detalii AICI)
Revista22:
Ungaria nu este probabil singura țară care vrea să profite de cel mai slab guvern pe care l-a avut România în ultimii 30 de ani. Haosul din politica internă poate avea efecte dure și pe termen lung asupra țării, fiindcă, spre deosebire de liderii români care își văd doar de interesele proprii, ceilalți din jurul nostru, și nu numai, au strategii clare în care primează interesele naționale ale statelor pe care le conduc.
Nu e întâmplător că Ungaria bate tocmai acum cu pumnul în masă la București, pentru a-și asigura necesarul de gaz din perimetrul românesc al Mării Negre. În vreme ce Kristóf Terhes, șeful FGSZ, transportatorul ungar de gaze, le explica jurnaliștilor autohtoni că România nu are ce face cu tot gazul din platoul continental, fiindcă doar 35% din populație e conectată la rețea, în vreme ce în Ungaria 95% dintre gospodării au gaz, ministrul de Externe de la Budapesta pleca spre Washington pentru a-și asigura susținerea americană în această dispută. Simultan, la Sofia, miniștrii Energiei din regiune au reluat subiectul BRUA: gazoductul care va lega Bulgaria, România, Ungaria și Austria și care va face posibilă transportarea gazului dinspre Marea Neagră spre Europa Centrală. Ungaria refuză să contribuie la continuarea conductei spre Austria, pretextând că există deja un gazoduct care trece prin Slovacia și ajunge în Austria, dar UE, care finanțează proiectul, se așteaptă la temperarea disensiunilor. României îi revine obligația de a face legătura cu Bulgaria între Giurgiu și Ruse și cu Ungaria prin interconectorul Horia–Csanádpalota. Între cele două puncte gazoductul are o lungime de aproape 500 de kilometri.
Budapesta nu e îngrijorată că acestă conductă nu va fi gata la timp, ci că prin ea nu va trece gazul din perimetrul românesc al Mării Negre, fiindcă e cunoscută parcimonia de care a dat dovadă până acum Bucureștiul când a venit vorba să împartă cu vecinii săi propriile rezerve. Situația va fi însă radical schimbată, dacă americanii de la Exxon și austriecii de la OMV vor începe exploatarea gazului românesc din mare, ceea ce ar fi posibil de îndată ce legislația în domeniu va stabili toate detaliile. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Preşedintele francez, Emmanuel Macron, efectuează un nou turneu diplomatic în Africa, într-un context în care atacurile jihadiste s-au multiplicat zona sub-sahariană a continentului negru. Seful statului francez a participat la un summit al Uniunii Africane şi s-a întreţenut cu liderii unui grup de 5 ţări care furnizează soldaţi pentru combaterea jihadismului şi mai ales a grupului islamist terorist Boko Haram.
Cele cinci ţări care cooperează în lupta împotriva organizaţiilor teroriste sunt Mali, Niger, Burkina Faso, Ciad şi Mauritania. Ele mai sunt numite grupul G5 Sahel, iar preşedintele Emmanuel Macron a salutat implicarea lor în lupta anti-jihadistă, alături de misiunea franceză Barkhane şi de misiunea Organizaţiei Naţiunilor Unite, Minusima. Forţa comună creată de cele cinci ţări ar urma să preia ştafeta de la misiunea franceză în nordul statului Mali. Unii comentatori consideră că Franţa “s-a împotmolit” din punct de vedere militar în această ţară, unde insecuritatea continuă să afecteze revenirea la o viaţă normală.
La sfîrşitul săptămînii trecute mai multe atacuri comise în Mali şi în Niger s-au soldat cu 25 de victime. Strategia Parisului constă în prezent în a-i încuraja pe africani să-şi organizeze şi să-şi menţină singuri securitatea. De fapt, prezenţa de trupe străine, mai ales occidentale, pe teritoriul african devine întotdeuna problematică, ea este instrumentalizată politic de diverse facţiuni, şi poate deveni sursă de justificare a unor atacuri sau revolte. Forţa africană nu este încă sută la sută funcţională, finanţarea ei rămîne o problemă şi chiar şi comportamentul militarilor, acuzaţi uneori, după cum arată Agenţia France Presse, de încălcări ale drepturilor omului.
Vizita efectuată luni de preşedinte Emmanuel Macron la Nuakchott, în Mauritania, unde s-a derulat summit-ul Uniunii Africane, a avut şi obiective economice. Parisul încurajează formarea unei vaste zone de liber-schimb africane, de care ar putea beneficia un miliard două sute de milioane de persoane. Crearea acestei zone a fost decisă în martie anul acesta la Kigali, în Rwanda, iar pe documentul respectiv şi-au pus semnătura 44 dintre cele 55 de state ale Uniunii Africane.
Următoarea etapă a turneului diplomatic al preşedintelui francez a fost Lagos, cel mai mare oraş al statului anglofon Nigeria. Din punct de vedere economic Nigeria este un partener indispensabil pentru Franţa. Petrolul nigerian în special este prelucrat de grupul francez Total. După Abuja, capitala statului Nigeria, Emmanuel Macron s-a deplasat la Lagos, metropolă numărînd 20 de milioane de locuitori. (Mia multe detalii AICI)
