Termeni precum „val de căldură”, „furtună urbană” sau „ploi abundente” nu mai sunt excepții meteorologice, ci, ușor-ușor, o parte obișnuită a vieții în București. Crizele climatice nu mai sunt scenarii de viitor, ci realități care afectează infrastructura, sănătatea și funcționarea zilnică a orașelor.
În acest context, conceptul de reziliență urbană, capacitatea orașului de a rezista, adapta și reacționa în fața acestor fenomene, devine foarte important, chiar dacă nimeni nu vorbește despre asta, momentan. Helsinki, de exemplu, este unul dintre cele mai avansate exemple europene în această direcție.
Helsinki: infrastructură adaptată, nu doar estetică verde
Capitala Finlandei a dezvoltat o strategie amplă de reziliență climatică care include:
- reconfigurarea sistemelor de canalizare pentru a face față viiturilor urbane;
- crearea de parcuri funcționale cu rol de retenție a apei;
- sisteme de avertizare timpurie pentru temperaturi extreme;
- plantări masive de copaci în oraș și la marginile acestuia pentru a prelua mari cantități de apă, dar și pentru a răci aerul în perioade caniculare
Strategia nu se limitează la orașul central, ci este implementată la nivel de cartiere, cu implicarea comunităților și adaptări specifice fiecărei zone.
Bucureștiul: infrastructură fragilă și strategie lipsă
În București, majoritatea sistemelor critice (canalizare, alimentare cu apă, energie electrică, transport) sunt sensibile la orice deviație de la „normalul sezonier”. O ploaie torențială paralizează cartiere întregi, iar un val de caniculă întrerupe activitatea normală a orașului. Lipsa unei viziuni integrate înseamnă că orașul reacționează mai degrabă pompieristic: intervin echipe de urgență pentru desfundarea canalizărilor sau se distribuie apă în puncte fixe în zilele caniculare. Dar aceste reacții nu construiesc reziliență. Orașul rămâne vulnerabil, cu puține soluții sistemice.
Chiar dacă Bucureștiul nu are încă o strategie metropolitană de reziliență climatică, există administrații care au început să integreze elemente ale acestui concept în proiectele sale recente. Sectorul 3, de exemplu are anual o campanie masivă de plantări de copaci, depășind 10.000 în fiecare sezon. Mai mult, înlocuiește treptat asfaltul impermeabil cu pavaj care permite infiltrarea apei în sol, fapt ce ajută atât în perioade cu ploi abundente, preluând presiunea de pe sistemul de canalizare, dar și pentru perioade caniculare, permițându-i solului să aibă o rezervă de apă. De asemenea, transformă din ce în ce mai multe zone în păduri urbane, fie că vorbim de parcări, locuri de joacă sau trotuare. Nu este o strategie formalizată, dar este o direcție, față de alte sectoare unde singura preocupare pentru „verde” este gazonul rulou.
Ce ar trebui să facă Bucureștiul pentru a deveni un oraș rezilient
Pentru ca Bucureștiul să poată face față crizelor climatice urbane, este nevoie de o strategie unitară de reziliență climatică, aprobată la nivelul Primăriei Capitalei. Trebuie să integrăm riscul climatic în toate planurile de dezvoltare urbană și să adaptăm infrastructura la noile realități meteo. Fiecare an pierdut înseamnă un oraș mai fragil. Bucureștiul poate învăța de la Helsinki nu doar cum să planteze arbori, ci cum să își protejeze viitorul printr-un urbanism adaptiv și responsabil.
Comentează