DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Părintele Bogdan George Brînzea, preot și asistent medical: 'Pacientul are nevoie să simtă prezența iubitoare a lui Hristos Domnul, care suferă alături de el'

Inquam Photos / Octav Ganea
Inquam pacient terapie intensiva spital medic

În îngrijirile paliative, pacientul are nevoie „să simtă prezența iubitoare a lui Hristos Domnul, care suferă alături de el”, afirmă Părintele Bogdan George Brînzea, preot misionar și asistent medical la Spitalul de Pnemuoftiziologie din Brașov (Stejeriș). Acești pacienți îi dăruiesc și ei ceva important: „Acești oameni m-au învățat să mă bucur cu adevărat de viață”, spune părintele.

Preotul misionar spune că lucrul cu pacienții secției de Îngrijiri paliative l-a împlinit sufletește, deoarece se simte foarte util: ajută oameni care au cea mai mare nevoie de ajutorul său, potrivit basilica.ro.

Citește și: Daniel Ghiță, atacat dur: ‘Când nu doarme, face circ! Dovada clară’

„Acum trei ani, când am intrat în paliație, nu aveam experiență, dar aveam dorința de a ajuta, de a mângâia, de a sprijini”, își amintește el.

„Și aici a intervenit Dumnezeu, Care mi-a adus alături oameni cu multă experiență, cu mult profesionalism, dedicați vocației și care m-au format și m-au învățat: medici si asistente medicale. Lor le datorez mult din ceea ce sunt. Nu poți să faci în medicină nimic dacă nu lucrezi în echipă.”

„Abordarea noastră este una holistică: pacientul nu este doar trup, ci și suflet. Nu avem în vedere doar mângâierea și alinarea suferinței trupești, ci și suportul spiritual”, spune el.

Secretul succesului: comunicarea cu pacientul

Fiind și asistent medical, Părintele Bogdan George Brânzea vorbește cu pacienții nu numai în Taina Spovedaniei, ci și în timp ce le administrează tratamentul. „Stai de vorbă cu ei, socializezi. De aceasta duc lipsă. Iar cu cât discuți mai mult cu ei, cu atât rezultatele din punct de vedere medical sunt mai bune”, spune el.

În spitalele de stat se merge pe cantitate, nu calitate: o îngrijire strict medicală și mai puțin timp alocat discuției cu pacientul. Dar în secția de îngrijiri paliative este altfel.

„În paliație, nu atât materialele sanitare sunt cheia succesului, cât timpul de discuție cu pacientul”, spune părintele.

„În general, internarea pacienților neoplazici e una de durată, timp în care se înfiripă între duhovnic și pacient o legătură deosebită de încredere, de iubire și de prețuire.” Nu numai pacienții au nevoie de consiliere spirituală, ci și aparținătorii lor.

Adesea, părintele participă la înmormântarea pacienților și păstrează legătura cu familia.

Un sens pentru suferință

„Îngrijirea medicală a acestor pacienți presupune cunoștințe medicale, stăpânirea temeinică a manoperelor medicale, multă răbdare, compasiune, înțelegere și în general multă tărie psihică. În paliație, suferința și moartea pândesc la fiecare colț”, mai explică părintele.

Sunt și pacienți care au supraviețuit și cu care ține legătura. „Cei care ajung la servicii de paliație în faze inițiale ale bolii au o rată de supraviețuire destul de generoasă”, spune el.

„Prezența preotului la patul bolnavului nu este doar o simplă vizită. Elementul fundamental îl reprezintă aducerea lui Hristos acolo, în locul de suferință, prin administrarea Sfintelor Taine, în special prin Sfintele Taine ale Mărturisirii, Euharistiei și Maslului.”

Omul suferind, care se află în proximitatea morții, are o mare nevoie de liniște sufletească. În general, fiind nedeplasabil, petrece mult timp cu propriile gânduri, angoase și regrete, explică părintele.

Preotul misionar Bogdan George Brânzea și pacienții secției de Îngrijiri paliative la Capela „Izvorul Tămăduirii” a Spitalului Stejeriș – Brașov.

Aici intervine rolul preotului duhovnic, care îi descoperă suferindului rolul mântuitor al suferinței, faptul că el nu se află singur în fata necazului, că în suferință nu e totul să învingi, ci totul e să lupți cu demnitate până la capăt, după exemplul Mântuitorului Hristos, care Și-a asumat crucea până la capăt.

„Dăm un sens spiritual suferinței”, subliniază Părintele Bogdan George Brânzea.

Însoțitor spre pragul veșniciei

Preotul mai adaugă că și el a învățat multe lucruri din prieteniile acestea: „M-au marcat pe viață multe situații pe care le-am trăit. Am învățat mult din răbdarea bolnavilor, din prețuirea pe care aceștia au acordat-o ultimelor zile de viață”, spune părintele.

De exemplu, cazul unui tânăr cu limfom, pe care l-a spovedit și împărtășit și cu care a avut numeroase discuții pe diverse teme, mai ales pe tema suferinței.

„Mi-a murit sub epitrahil, în timpul rugăciunii de dezlegare, de față fiind și mama lui adoptivă (căci mama naturală murise de aceeași afecțiune, cu ceva ani înainte).”

Un alt caz care l-a marcat a fost cel al unei femei cu un cancer în stadiu terminal, care a fost mereu înconjurată cu multă iubire și compasiune de familie și de personalul medical.

„Niciodată nu s-a plâns. Și-a asumat cu multă demnitate suferința, raportând-o permanent la Dumnezeu”, povestește Părintele Bogdan George Brânzea.

„Cred că aceasta a fost tăria acestei femei, raportarea suferinței sale la Dumnezeu. Plecarea ei la Domnul am perceput-o ca pe un sfârșit de luptă încununat de jertfă”, a spus părintele, care a fost de față la ultimele clipe ale pacientei.

Totuși, preotul misionar povestește că nu se simte deprimat sau speriat de lucrarea pe care o face, pentru că lucrează din chemarea inimii. „Este o onoare să asiști un astfel de bolnav până la granița veșniciei”, afirmă el.

„Chiar dacă pare fără sens, suferința acestor oameni prețuiește mult sub aspect moral. Cineva spunea foarte frumos și adevărat: «Viscerele acestor oameni liturghisesc, fac slujba mută a propriei căințe»”

„Ce am învățat din paliație”

În pandemie, secția de Îngrijiri paliative de la Stejeriș a fost temporar desființată și înlocuită cu o secție de Covid-19. Personalul a rămas pe loc, la datorie, îngrijind pacienții cu Covid-19, în așteptarea unei reveniri la normal.

Între timp, Părintele Bogdan George Brînzea recapitulează lecțiile pe care le oferă paliația:

„Am învățat să prețuim sănătatea trupească și să trăim frumos și deplin fiecare moment al vieții, ca dar a lui Dumnezeu”, spune el. „Am învățat rolul mântuitor al suferinței: Asumarea conștientă a suferinței acoperă mulțime de păcate.”

Și a mai învățat că cele mai mari și mai intense bucurii se nasc din lucruri simple. „Acești oameni m-au învățat să mă bucur cu adevărat de viață”, încheie el.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.