Iranul este pentru China un furnizor de petrol şi partener în confruntarea strategică cu marele rival american, însă Beijingul pune în balanţă sprijinul acordat Teheranului de celelalte interese chineze în regiune, apreciază experţi consultaţi de France Presse, potrivit Agerpres.
Parteneriatul
China este un partener crucial pentru Iran. În 2025, ea a fost destinatara a peste 80% din exporturile de petrol iraniene şi, prin urmare, o sursă cheie de venit pentru o ţară puternic afectată de sancţiuni, potrivit societăţii de analiză Kpler. Reversul este mai puţin valabil. Conform Kpler, petrolul iranian reprezintă aproximativ 13% din importurile chineze de petrol pe cale maritimă.
Relaţie tranzacţională
Relaţia între cele două state este una tranzacţională, notează AFP.
"China este interesată în primul rând de Iran ca sursă de petrol ieftin", explică William Figueroa, specialist în relaţiile sino-iraniene la Universitatea din Groningen (Ţările de Jos). Cu toate acestea, Arabia Saudită, rivalul regional al Iranului afectat de atacurile acestuia din urmă, avea o pondere la fel de mare ca Iranul în ceea ce priveşte cantitatea de ţiţei importată de China direct pe cale maritimă în 2025, potrivit Kpler. Irak, Oman şi Emiratele Arabe Unite sunt, de asemenea, furnizorii săi. Vecinii Iranului "par, în general, să ofere tot ceea ce oferă Iranul, dar într-un mediu mult mai stabil şi mai favorabil SUA", afirmă Figueroa.
Beijingul a concretizat o mică parte din angajamentul luat în 2021 de a realiza investiţii de 400 miliarde de dolari în Iran în termen de 25 de ani. Volumul schimburilor comerciale între China şi Iran se cifra în 2025 la 9,96 miliarde de dolari, departe de cele 108 miliarde de dolari în comerţul cu Arabia Saudită, la fel de mult şi cu Emiratele Arabe Unite.
China a condamnat ofensiva SUA
China a condamnat vehement ofensiva americano-israeliană şi, implicit, a criticat şi atacurile iraniene împotriva ţărilor din regiune, precum şi blocarea Strâmtorii Ormuz. Nu a dat niciun semn evident că ar oferi sprijin militar Iranului.
"Beijingul s-a abţinut de la orice implicare militară deschisă, privilegiind reţinerea şi diplomaţia", observă în acest context John Calabrese, cercetător la Middle East Institute din Washington.
Este însă posibil ca Iranul să utilizeze sistemul chinez de navigaţie prin satelit BeiDou pentru loviturile sale, sugerează un fost înalt responsabil în serviciile de informaţii franceze, Alain Juillet, pentru podcastul independent Tocsin.
China a furnizat anterior Iranului drone şi produse chimice cu dublă utilizare şi "probabil a transmis informaţii" Iranului, a declarat Figueroa. Beijingul a dezminţit informaţiile de presă conform cărora producătorul chinez de semiconductori Semiconductor Manufacturing International Corporation (SMIC) ar fi trimis echipamente Iranului, remarcă AFP.
Prioritățile Chinei
Beijingul şi Teheranul nu sunt legate printr-un pact militar formal, iar conducătorii chinezi refuză să se lase antrenaţi în conflict. China nu a dat curs cererii preşedintelui american Donald Trump, care ar fi dorit ca aceasta să contribuie la redeschiderea Strâmtorii Ormuz.
"Priorităţile Chinei sunt stabilitatea şi continuitatea: menţinerea fluidităţii fluxurilor energetice, păstrarea relaţiilor comerciale şi poziţionarea în perspectiva jocului de influenţe după conflict", afirmă Calabrese. Aceasta presupune apeluri şi eforturi pentru încetarea ostilităţilor cât mai curând posibil, precum şi intensificarea contactelor diplomatice.
Totuşi, succesul acestor eforturi nu este cert. China se află într-o "poziţie diplomatică delicată", întrucât s-a ferit să condamne Iranul direct, chiar dacă a denunţat atingerile aduse suveranităţii ţărilor din Golf, comentează Andrea Ghiselli, lector de politică internaţională la Universitatea din Exeter (Regatul Unit).
"China speră că acest conflict se va rezolva rapid de la sine, poate cu o înfrângere americană. Dar nu ar trebui să supraestimăm capacitatea sa - nici voinţa sa - de a influenţa cursul evenimentelor în acest fel", opinează el.
Rolul Chinei în regiune
În 2023, China a transmis un semnal puternic cu privire la influenţa sa crescândă în regiune, contribuind la restabilirea relaţiilor dintre Iran şi Arabia Saudită. Însă, în 2026, se pare că nu a reuşit să convingă Iranul să înceteze atacurile asupra vecinilor săi, parteneri ai Chinei, potrivit aceluiaşi expert.
Eventualitatea împotmolirii SUA- principalul rival strategic - în acest conflict nu este ceva ce ar displace Chinei. Dar, războiul prezintă riscuri majore.
"Acest război reprezintă un cadou formidabil pentru Ministerul chinez de Externe, care nu are decât să se uite cum SUA îşi pătează prestigiul", opinează Figueroa.
Prețul petrolului
Însă creşterea vertiginoasă a preţului la petrol şi impactul asupra economiilor din întreaga lume reprezintă o ameninţare chiar pentru China. "Cea mai mare vulnerabilitate a sa rezidă în impactul pe care îl va avea acest lucru asupra pieţelor de export", începând cu Europa, prezice Henry Tugendhat, expert la Washington Institute for Near East Policy, întrucât "economia chineză rămâne disperat de dependentă de cererea externă pentru a-şi susţine obiectivele de creştere".
În fine, Beijingul consideră Teheranul un partener util şi un ghimpe în coasta SUA, dar nu-şi doreşte un Iran dotat cu arma nucleară şi nici creşterea instabilităţii. China "preferă să vadă la Teheran un regim pe care îl cunoaşte, dar suficient de pragmatic pentru a se adapta schimbărilor politice, aşa cum a făcut-o de multe ori, de exemplu după căderea şahului", consideră Calabrese.
Comentează