Premium
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit duminică, la Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale, despre rugăciunea pentru cei bolnavi despre care a spus că este „cea dintâi binefacere”, apoi a menţionat „ajutorarea lor spirituală, prin vizitare, şi materială prin ajutoarea cu bani, hrană etc”, notează Basilica.ro.
Avem tendinţa să ne rugăm pentru noi înşine
Patriarhul României a abordat această temă în contextul textului evanghelic citit în Duminica a patra după Rusalii care face referire la vindecarea pe care Hristos Domnul a înfăptuit-o asupra servitorului bolnav al unui sutaş.
„Evanghelia ne arată şi importanţa rugăciunii pentru alţii, nu doar pentru noi înşine. În general, noi avem tendinţa să ne rugăm pentru noi înşine şi pentru cei apropiaţi: membrii familiei, rude, în schimb centurionul ne arată că trebuie să ne rugăm pentru cei mai puţin însemnaţi, mai ales pentru bolnavii care nu se mai pot deplasa care nu mai pot exprima durerea lor”.
Acest centurion roman s-a făcut glasul suferinţei servitorului său. A arătat compasiune, a arătat iubire smerită şi milostivă şi el ne îndeamnă să arătăm şi noi iubire milostivă faţă de toţi bolnavii. Mai întâi să ne rugăm Domnului Iisus Hristos să-i vindece după cum a făcut acest sutaş roman.
Părintele Patriarh a reamintit că această grijă pentru bolnavi este practicată de Biserică încă de la începuturile ei în istorie.
„Biserica a învăţat din Evanghelie şi de la acest sutaş că trebuie să cerem lui Hristos să vindece pe cei bolnavi, să le aline suferinţa, să le schimbe starea vieţii lor, să-i ridice din boală, să-i readucă în comunitate ca să poată să se bucure de darul sănătăţii şi al vieţii”, a spus Preafericirea Sa.
Vizitarea bolnavilor le alină o parte din suferinţă
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a recomandat să participăm la cultul divin public, la slujbe şi să ne rugăm, pentru cei care au probleme de sănătate, „mai ales la slujba Sfântului Maslu şi la alte slujbe în care se cere însănătoşirea celor bolnavi”.
Un alt îndemn adresat de patriarh a fost legat de vizitarea celor aflaţi în suferinţă, deoarece mulţi dintre cei bolnavi suferă şi de lipsa comuniunii.
„Să-i vizităm pe cei bolnavi chiar dacă nu putem să-i vindecăm, dar prezenţa noastră alături de ei le dă o încurajare pentru că, în general, oamenii bolnavi suferă şi de singurătate, de faptul că nu se pot deplasa şi atunci imobilitatea şi singurătatea accentuează suferinţa bolii. Iar vizitarea lor de către comunitate, nu doar de membrii familiei, le alină o parte din suferinţa bolii şi a singurătăţii”, a spus Preafericirea Sa.
