Premium
Când Hristos era pe Pământ, „Se arăta în fața, înaintea ucenicilor. Era o prezență nedeplină în viața lor. Însă, prin Duhul Sfânt, Care locuiește în ucenici și rămâne pururi cu ei, Hristos devine interior ucenicilor, devine viața vieții lor”, a explicat duminică Patriarhul Daniel. Pentru că Îl confirmă pe Fiul, Duhul Sfânt nu ia chip de om: „El apare discret, intim, în interiorul omului, lucrează din interiorul libertății umane.”
„El inspiră pe om să rostească binecuvântate cuvinte, să lucreze binecuvântate și sfinte lucrări și El este Duhul libertății și al comuniunii. El îl îndeamnă pe om să facă binele și să trăiască în așa fel încât să împlinească voia lui Hristos în viața sa”, a continuat Patriarhul României, în predica sa despre Pogorârea Duhului Sfânt, scrie basilica.ro.
Taina Bisericii: Prin Duhul Sfânt, viața lui Hristos devine viața noastră
„El lucrează din interior, ca fiecare creștin care poartă numele lui Hristos să ajungă la asemănarea cu Hristos. Chipul lui Dumnezeu în om este dat prin creație, dar asemănarea se dobândește prin conlucrarea omului cu harul Sfântului Duh. Aceasta este taina Bisericii: extinderea, sau împărtășirea vieții divino-umane a lui Hristos umanității care crede în El”, a precizat Părintele Patriarh Daniel.
Aceasta explică de ce troparul sărbătorii este de fapt adresat Mânuitorului Iisus Hristos.
„Duhul Sfânt vine în lume ca să confirme împlinirea lucrării Mântuitorului Iisus Hristos. Duhul Sfânt vine în lume și ca să dăruiască lumii viața divino-umană a lui Hristos cel răstignit, îngropat, înviat și înălțat întru slavă. El împărtășește viața lui Hristos celor care cred în Iisus Hristos, se botează în numele Sfintei Treimi și trăiesc viața lor pe pământ potrivit Sfintei Evanghelii, ca pregătire pentru viața veșnică”, a subliniat Părintele Patriarh Daniel.
De altfel, „Duhul Sfânt este numit în Sfânta Scriptură când Duhul Tatălui, când Duhul Fiului”, a amintit Preafericirea Sa. „Este în mod diferit Duhul Tatălui și Duhul Fiului, în înțelesul că are singur izvor pe Tatăl, dar are destinatar, sau receptor, pe Fiul. Deci El este Duhul Tatălui întrucât izvorăște, sau purcede, din Tatăl și este Duhul Fiului, întrucât Fiul Îl primește veșnic pe Duhul ca fiind Darul Tatălui pentru Fiu”, a explicat Patriarhul.
Dătător de viață și Sfințitor
Preafericirea Sa a arătat cum lucrează Sfântul Duh. În Sfânta Scriptură, este simbolizat atât prin apă („fântână de apă vie”), cât și prin foc (limbi de foc). Conform acestor simboluri, lucrările sale sunt de: dătător de viață; și, respectiv, de curățitor, sfințitor.
Duhul Sfânt e ca apa, pentru că „dăruiește viață la toată făptura. De aceea în Sf. Scriptură se spune că El este dătător al vieții vegetale și animale, iar în mod special este dătătorul vieții veșnice pentru oameni”, a amintit Patriarhul.
Duhul Sfânt este ca și focul, pentru că „este în primul rând curățitor de rugină, de praf. Atunci când metalul este pus în foc devine incandescent și flexibil” la fel ca omul care, prin prezența Duhului Sfânt, „devine rugător, doritor de viață sfântă și luminat la minte, pentru a înțelege Scripturile, și fierbinte în sufletul său pentru a săvârși fapte bune”, a mai explicat Părintele Patriarh Daniel.
Aceste două lucrări, de dătător de viață și sfințitor, Duhul Sfânt le are și la Cincizecime, când constituie și sfințește Biserica, adică Trupul tainic al lui Hristos.
„Duhul Sfânt constituie, ca și comunitate divino-umană vizibilă în istorie, Biserica lui Hristos. Cum se realizează aceasta? Tot prin lucrarea Duhului Sfânt, pentru că și Întruparea lui Hristos s-a făcut prin pogorârea Duhului Sfânt asupra Maicii Domnului”, a spus Patriarhul României.
„Când Duhul Sfânt Se pogoară asupra Maicii Domnului, rezultatul este zămislirea și nașterea lui Hristos în istorie. Când Duhul Sfânt, acum, la Cincizecime, Se pogoară peste mai multe persoane, peste ucenicii lui Hristos, în istorie apare Trupul tainic al lui Hristos”, a adăugat Preafericirea Sa.
Pe lângă unirea dintre Dumnezeu și om, Sfântul Duh unește și oamenii între ei: „Este Duhul libertății, este Duhul comuniunii, care adună persoane diferite din popoare diferite și le aduce la unitate, de aceea Biserica este una sfântă, sobornicească și apostolească, sau apostolică”, a spus Patriarhul, scrie basilica.ro.
Când devine focul curățitor apă vie?
Părintele Patriarh Daniel a mai explicat cum se întâlnesc cele două lucrări ale Duhului Sfânt, cea de dătător de viață și cea de curățitor și sfințitor.
„Unde se întâlnește focul cu apa, sau lucrarea aceasta simbolizată de foc și de apă în Sfânta Scriptură? Se întâlnește în lacrimile pocăinței. În lacrimile pocăinței se unește focul regretului, sau al căinței pentru faptele rele săvârșite, și se transformă în apa cea vie, care spală păcatul și dăruiește omului dorul după viață sfântă și fapte bune. Lacrimile pocăinței ne arată unirea dintre focul curățitor de păcate și bucuria primirii iertării păcatelor și a unei vieți noi în Iisus Hristos.”
În încheiere, Părintele Patriarh Daniel a amintit că „această sărbătoare a Bisericii este o sărbătoare continuă, pentru că Duhul Sfânt pogoară atunci când este chemat în viața Bisericii și mai ales este prezent în rugăciunea fierbinte”.
„Să ne ajute Bunul Dumnezeu să simțim că Duhul Se roagă în noi cu suspine negrăite, mai ales în acest An al rugăciunii în viața Bisericii și în viața creștinului, să simțim pe Duhul Sfânt că luminează mințile noastre pentru a înțelege tainele iubirii dumnezeiești pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mânuire și că încălzește inimile noastre să săvârșim fapte bune”, a încheiat Preafericirea Sa.
