Călin Georgescu ne-a arătat că metoda sa de raportare la autoritate este în primul rând contestarea, iar în al doilea rând – amenințarea, uneori condimentată cu șantaj. În cadrul unui interviu acordat duminică Ancăi Alexandrescu, la televiziunea de casă a acestuia, Realitatea Plus, Călin Georgescu s-a simțit suficient de îmbătat de putere, încât să arunce noi amenințări la adresa tuturor celor care i-au venit în minte. MAI, SIE și SRI au fost acuzate de urmărirea intereselor personale și de manipulare electorală, fără a oferi însă dovezi în acest sens. Este posibil ca invitatul să fie ușor iritat de faptul că i-au fost zădărnicite propriile planuri de manipulare electorală.
Călin Georgescu, în cadența sa obositoare, are o plăcere aparte pentru a insinua că deține mai multe informații decât aparența lasă să se vadă. Amintește frecvent că primește informații, pe care nu le prezintă public niciodată. În loc să le ofere publicului, Georgescu folosește „frânturile de informație” pentru a-i atenționa pe cei pe care îi consideră inamici. Pe directorul SIE îl „avertizează” cu privire la presupusele afaceri necurate ale acestuia, iar pe Eduard Hellvig, fostul director SRI, îl „atenționează” cu privire la dorința sa de a juca „golf cu Klaus Iohannis”, menționând alte presupuse abuzuri ale acestuia, din categoria „terenuri și infrastructură”. Gurile rele ar putea evalua că îi „atenționează” în mod predilect pe cei care, în accepțiunea sa, au contribuit la CSAT-ul care a dezvăluit ingerințele în alegerile prezidențiale.
Aceste „atenționări” reprezintă o metodă de manifestare a puterii utilizată de fostul candidat, sugerând că „îi are la mână” pe cei din sistem. Se pare că, până în prezent, cei vizați nu au fost suficient de impresionați încât să răspundă la aceste acte de șantaj. Da, șantaj, așa se traduc „atenționările” georgiste, prevăzute de Codul Penal, în art. 207, unde este precizată clar „ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare”.
Așteptăm (auto)sesizarea cu privire la amenințările lansate de domnul Georgescu. Până atunci, ne gândim la toți cei incluși anterior pe lista amenințărilor georgiste, printre care: partidul UDMR, Curtea Constituțională, Andrei Muraru (fostul ambasador al României în SUA) sau Valeriu Gheorgiță (medic infecționist, coordonator al campaniei de vaccinare în perioada pandemiei).
Deși pare că preferă ministere și servicii, pe lista amenințărilor a a strecurat săptămâna trecută și o țară, Ucraina. Dacă e să ne raportăm pe un ton serios la problemă, o declarație ca cea referitoare la teritoriile ucrainene ar fi putut duce la război, dacă vocea domnului Georgescu era reprezentativă (dacă ar fi câștigat alegerile, de exemplu). „Pe cine va amenința dl. Georgescu mâine” începe să ne sune a titlu de comedie, jucată de atât de multe ori, încât s-a banalizat.
Autor: Răzvan Munteanu
Comentează