'Pilda Generalului Zeu' în PNL

Autor:

Publicat: 09/01/2021 19:25

Actualizat: 10/01/2021 18:33

Sursa foto: Facebook

Pe fondul tensiunilor din PNL între apropiații lui Ludovic Orban și liberalii care acuză că șeful partidului a 'sacrificat' interesele formațiunii sale pentru a-și asigura un loc călduț la șefia Camerei Deputaților, una din vocile critice din partid postează un text cu tâlc. Iată ce scrie deputatul PNL Florin Roman, sâmbătă, pe contul său de Facebook, după ce la finalul anului trecut tot el spunea că după alegerile parlamentare în prima linie a PNL „locul luptătorilor a fost luat de învinși” și „oameni care au pierdut batalii politice la ei acasa au fost aduși in fata, iar cei care au câștigat luptele politice cu PSD și USR s-au retras, pentru ca nu pot accepta umilirea partidului”:

„Fiind sâmbătă, m-am gândit că ar merge să citiți o pildă mai actuală...din vremurile noastre. Ea s-ar putea numi așa:

“Pilda Generalului Zeu”.

A fost odată ca niciodată, un tărâm frumos, preaiubit.

Pe cât de iubit, pe atât de greu încercat. Și se face că vine o perioadă grea, cu un inamic invizibil și perfid, care începe să ia vieți...atât de multe, încât mulți oameni ajung să piardă pe cineva drag.

Începe o bătălie aprigă, pe viață și pe moarte, pentru a distruge acest inamic.

Mulți luptă pentru salvarea acestui loc binecuvântat, dar aproape la fel de mulți o fac pentru îngroparea sa.

Ca orice bătălie grea, are nevoie și de un general.

Astfel, apare el, salvatorul, vocal și pregătit să îngroape cu succes totul, chiar și ce nu a mai rămas.

Devine generalul Zeu!

Sosește și ziua luptei pentru supremație.

Generalul se crede coastă din Zeul Soare și, așa cum se întâmplă în toate basmele, la toți te puteai uitai...dar la el ba.

I se construiește piedestal, urechile îi sunt gâdilate de cuvinte frumoase, i se curăță scamele de pe hainele poleite și i se perie podoaba capilară.

Uite-așa, toți se închină pentru ca el, generalul, să îi ungă și pe ei cavaleri în luptă.

Bătălia l-a cam tăvălit, Zeul Soare uită de general, cei mărunți ascut limbile, ca măcar să îi ungă ceva...orice, dar cei mulți, care au luptat pentru salvare, rămân cu ochii în soare.

Și vine și ziua cea mare, de după luptă.

Zeul tot Zeu…vrea fotoliul ăl mai mare, bufonii să îl distreze, slugi să îl perie și cărăuși să construiască.

Dar, o slugă cu nițel curaj îi spune:

- O! Preaiubite general Zeu! Dar ăia de au rămas cu ochii în soare? Nu îi chemăm?

- Cine sunt ăia?

- Păi sunt cei care s-au luptat și te-au ajutat să nu fii tăvălit de tot în luptă…

- Sunt mulți zici?

- Nici puțini…

- Să aștepte! Îi vreau aici pe ăia de mă îngroapă în miere de atâta iubire...să aleagă ei primii ce vor, iar ce rămâne le mai dăm și la ăilalți.

- Păi și la castel, lângă Excelența Voastră, care rămân?

- Păi nu ți-am zis?! Ăia de mi-au cules scamele.

- Am înțeles, Măria Ta!

…………………………………………………(Vă las în suspans cu finalul pildei)

O zi frumoasă să aveți și cu umorul la purtător!”.