Pierderea unui dinte nu este doar o problemă estetică. În timp, spațiul rămas poate influența mușcătura, modul în care mesteci, poziția dinților vecini și confortul general. În practică, pentru înlocuirea unui dinte lipsă, medicul poate propune mai multe soluții, iar două dintre cele mai întâlnite sunt implantul dentar și puntea dentară. Deși ambele pot restaura funcția și aspectul, ele funcționează diferit și au indicații diferite.
Ce este implantul dentar
Implantul dentar este o rădăcină artificială, realizată cel mai frecvent din titan sau zirconiu, care se inseră în osul maxilar sau mandibular. Peste implant se fixează o piesă de legătură (bont) și, ulterior, o coroană – partea vizibilă a dintelui. Ideea de bază este că implantul înlocuiește rădăcina, iar coroana înlocuiește dintele.
Tratamentul cu implant este de obicei etapizat. În multe cazuri, după inserare, urmează o perioadă de vindecare și integrare osoasă, înainte de realizarea coroanei finale. Există și situații în care se poate încărca mai rapid, dar această decizie se ia strict în funcție de criterii clinice și imagistice.
Ce este puntea dentară
Puntea dentară înlocuiește unul sau mai mulți dinți lipsă sprijinindu-se pe dinții alăturați (numiți dinți stâlpi). Cel mai des, dinții stâlpi sunt șlefuiți pentru a permite aplicarea unor coroane, iar între ele se află elementul care „umple” spațiul (dintele intermediar). Puntea poate fi o soluție eficientă când dinții suport sunt potriviți, dar necesită o igienizare atentă și o evaluare corectă a rezistenței dinților stâlpi.
Există și punți adezive (mai conservative), însă acestea au indicații mai restrânse și nu se potrivesc oricărei situații.
Când poate fi luat în considerare implantul dentar
Implantul poate fi o opțiune atunci când:
• lipsește un dinte, iar dinții vecini sunt sănătoși și se dorește evitarea șlefuirii lor;
• există os suficient (sau se poate obține prin proceduri specifice);
• gingiile sunt sănătoase sau pot fi stabilizate prin tratament parodontal;
• pacientul poate menține o igienă bună și respectă controalele periodice.
În practică, evaluarea include consultația, examinarea clinică, radiografie panoramică și, frecvent, CBCT (computer tomograf cu fascicul conic) pentru a măsura osul și a analiza structurile anatomice din zonă.
Când poate fi luată în considerare puntea dentară
Puntea poate fi o opțiune potrivită atunci când:
• dinții vecini au deja obturații mari sau tratamente care indică oricum necesitatea unor coroane;
• există condiții locale care fac implantul mai puțin potrivit în acel moment (de exemplu, os insuficient fără posibilitate de augmentare imediată);
• se urmărește o soluție protetică într-un timp mai scurt, dacă situația clinică o permite;
• lipsesc mai mulți dinți, iar dinții stâlpi sunt suficient de solizi și bine susținuți parodontal.
De reținut: puntea se bazează pe dinții stâlpi. Dacă aceștia se cariază, se inflamează gingival sau dezvoltă probleme endodontice, lucrarea poate fi afectată.
Diferențe esențiale: implant vs. punte
1) Dinții vecini: se ating sau nu se ating?
Implantulare avantajul că, de regulă, nu implică șlefuirea dinților vecini.
Punteanecesită, în cele mai multe cazuri, șlefuirea dinților stâlpi. Dacă acești dinți sunt perfect sănătoși, acest aspect cântărește mult în decizie.
2) Osul din zona dintelui lipsă
Când lipsește un dinte, osul din zona respectivă poate să își reducă volumul în timp.
Implantulpreia forțele masticatorii prin os și poate contribui la menținerea structurii osoase locale.
Punteanu înlocuiește rădăcina, astfel încât osul de sub elementul intermediar poate suferi modificări în timp, cu impact estetic (mai ales în zona frontală) sau de igienizare.
3) Durata tratamentului
Implantuleste adesea un tratament în etape: inserare, vindecare, apoi lucrare finală. În anumite condiții se poate lucra mai rapid, dar nu este o regulă universală.
Punteapoate fi finalizată mai repede în unele cazuri, în special dacă dinții stâlpi sunt deja pregătiți pentru coroane și nu necesită tratamente suplimentare.
4) Igienă și întreținere
Implantulse igienizează similar unui dinte, dar necesită atenție la linia gingivală și controale regulate pentru prevenirea inflamațiilor periimplantare.
Punteanecesită tehnici speciale pentru curățarea sub elementul intermediar (ață specială, periuțe interdentare, duș bucal), altfel crește riscul de inflamație și carii la dinții stâlpi.
5) Rezistență și durabilitate: ce e corect să spui
Atât implantul, cât și puntea pot funcționa bine pe termen lung, însă rezultatul depinde de:
• igienă;
• controale periodice;
• bruxism;
fumat;
• controlul bolilor sistemice (ex.: diabet);
calitatea osului și a gingiilor;
• designul și execuția lucrării protetice.
Situații care pot schimba recomandarea
În anumite cazuri, medicul poate recomanda mai întâi stabilizarea sănătății orale și reducerea factorilor de risc înainte de a alege între implant dentar și punte dentară. Inflamația gingivală și boala parodontală activă, fumatul, diabetul dezechilibrat sau bruxismul pot influența vindecarea și comportamentul lucrării în timp. De asemenea, lipsa de os sau particularitățile anatomice pot necesita etape suplimentare, iar o igienă dificil de menținut poate modifica strategia de tratament. Aceste situații nu înseamnă că tratamentul nu este posibil, ci că planul trebuie adaptat și, uneori, etapizat, pe baza unei evaluări complete.
Diferențe, indicații și pași esențiali.
Alegerea între implant dentar și punte dentară nu este una universal valabilă, ci depinde de starea dinților vecini, sănătatea gingiilor, cantitatea de os, ocluzie și de factorii individuali ai fiecărui pacient. Fiecare opțiune are indicații, avantaje și limitări, iar recomandarea corectă se stabilește doar după o evaluare clinică și imagistică completă, urmată de o discuție detaliată despre alternative și întreținere. O consultație de specialitate și un plan de tratament personalizat sunt pașii esențiali pentru a lua o decizie informată și pentru a obține un rezultat funcțional și estetic pe termen lung.
Sursa imagine: dentalq.ro
Comentează