Eseistul Andrei Pleşu dă de pământ cu trei lideri PSD, într-un articol referitor la plagiatul lui Victor Ponta. După ce îl critică pe premier, pe care îl compară cu o persoană care a furat o pulpă de porc şi a scăpat nepedepsit prin relaţiile din Justiţie (aluzie la ordonanţa emisă special pentru ca Ponta să poată renunţa la titlul de doctor, Pleşu desfiinţează loialitatea Ecaterinei Andronescu şi a lui Ioan Rus, doi lideri PSD care i-au luat apărarea premierului în scandalul tezei de doctorat.
Felul dnei Andronescu de a înţelege loialitatea e, aş spune, sinucigaş. Probă supremă de sacrificiu. Căci o determină să spună „lucruri trăznite”, să conteste, cu obstinaţie, ceea ce vede toată lumea, să reorganizeze realitatea după nevoile tandre ale micilor ei convingeri şi emotivităţi. (...) Spectaculoasă, pe această linie, este şi opinia dnei ministru că ghilimelele sunt o invenţie tîrzie (cam de prin 2003), şi că, deci, un doctorand de dinaintea acestei date (cazul dlui Ponta) n-avea cum să facă uz de ele. Nici nu ştii ce să crezi. Ce poate dicta unui om cu capul pe umeri, unui profesor respectabil, unui fost înalt demnitar asumarea unor derapaje de asemenea anvergură? Ce poate motiva urcuşul penibil al acestei Golgote de enormităţi şi sofisme? E dna Andronescu îndrăgostită? E dînsa atît de dependentă de drogul disciplinei de partid, încît poate mărşălui, orbeşte, cu un rar amestec de „modestie” blîndă şi suficienţă indemolabilă, spre culmile absurdului? E vorba, oare, de un fel de candoare provincială? De inevitabila rea-credinţă a gherilei politice? De pură slugărnicie? Nu vreau să accept, totuşi, că dna Andronescu crede cu sinceritate tot ce declară, că e un ”adept” de tip sectar. Ar însemna să-i jignesc inteligenţa… Fapt e că poţi da cu loialitatea, ca şi cu oiştea, direct în gard. În asemenea cazuri, loialtatea bate, ca să zic aşa, demnitatea, buna-cuviinţă, bunul-simţ", scrie Andrei Pleşu pe blogul său de la Adevărul.
Eseistul îl ia în vizor şi pe ministrul Transporturilor, Ioan Rus, pe care îl credea "mai cumpănit la vorbă". "După Domnia-Sa, de la Aristotel şi Platon, iar „pe tehnic”, de la Newton şi Einstein, totul e plagiat. Nu e tare? N-ar trebui făcută o teză de doctorat care să documenteze această monumentală descoperire? Eu unul, dinaintea cuiva care, de la Aristotel pînă la Einstein, a citit tot şi a avut revelaţia şmecheriei universale, nu pot decît să-mi scot pălăria…", concluzionează Pleşu.
Comentează