Eseistul Andrei Pleşu consideră că mai important decât adevărul şi eroarea este drumul, mai importantă decât instalarea într-un punct şi rămânerea acolo este interogativitatea, "căutarea care dă mai mult de câştigat decât cuminţenia tradiţională".
Pleşu a participat, vineri, la lansarea la scena Arena din cadrul Bookfest, a romanului istoric "Insomnia", semnat de scriitorul şi publicistul basarabean Val Butnaru, apărut la editura Arc, care îşi situează acţiunea în anii ce au urmat asasinării ţarului Alexandru al II-lea, potrivit Agerpres.
Eseistul a elogiat activitatea de romancier, jurnalist, dramaturg a lui Val Butnaru, caracterizându-l drept "un om care a rămas mereu 'în spaţiul dintre', folosindu-se de farmecul fiecăruia din aceste genuri.
"Şi acest a fi între şi peste tot e pentru mine o temă veche şi importantă a propriilor mele gânduri. Eu cred că mai important decât adevărul şi eroarea e drumul. Mai importantă decât instalarea într-un punct şi rămânerea acolo cuminte este interogativitatea, căutarea care dă mai mult de câştigat decât cuminţenia tradiţională. Ori, dacă citeşti ce a publicat domnul Butnaru şi vezi că a umblat în Ecleziastul, în Cartea tibetană a morţilor, la Zarathustra, la Caragiale, la Pirandello, la Stendhal, toţi aceştia sunt coautori la lucrările lui. Şi asta m-a făcut să mă simt foarte apropiat, pentru că, în fond, cultura este o asemenea sumă de intervaluri. Biblioteca e un monument al intervalului. Acolo sunt toate căile posibile şi toate drumurile pe care le poţi lua", a spus Pleşu.
El a evocat amintirea întâlnirii cu teologul Andrei Scrima, care spunea că "în biserica noastră, în creştinism, în credinţă în general mai important decât adevărul e drumul spre el, fiindcă drumul spre el te ajută să găseşti tot felul de lucruri adiacent, fiindcă atunci când găseşti direct adevărul, nu rămâne decât să faci nani".
"În Evanghelie, Iisus spune şi se uită asta sau se interpretează greşit 'Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!'. Calea-i prima. Deci aia este activitatea revelatoare, nu găsirea promptă şi nani. În propriul meu efort de cercetare şi de scris acest interes pentru intermediar pentru cale, pentru drum, s-a manifestat în interesul meu pentru îngeri, fiindcă îngerii sunt între Dumnezeu şi om. M-a mirat, când eram tânăr: 'Dumnezeu, omul, dar la mijloc ce e? Neant?' Nu, la mijloc sunt îngerii, care au sarcină de la creatorul lor unii să se ocupe de fiecare persoană umană în parte şi unii de naţiuni. Există îngeri ai naţiunilor. Ei, îngerii naţiunilor noastre, Republica Moldova şi România, sunt foarte ocupaţi de multă vreme. Uneori, ai senzaţia că se mai încurcă şi ei, dar, în orice caz, asta ne leagă. Şi ne leagă şi faptul că şi Republica Moldova şi România, vorbind de interval, sunt 'ţări între', nu sunt amplasate şi nu sunt nici la Est, nici la Vest, sunt între. Nu sunt nici la Nord, nici la Sud, sunt între. Între nu înseamnă nici nici, înseamnă şi şi. Noi avem şi deschidere spre Est şi deschidere spre Vest şi spre Nord şi spre Sud", a arătat eseistul.
În context, Pleşu a apreciat că "supravieţuirea, normalitatea, iubirea într-o ambianţă defectă, opresivă sunt o formă de rezistenţă extraordinară, care trebuie şi ea omagiată".
"Altfel, ce o să se întâmple nu putem şti. Aştept următorul roman al domnului Butnaru, care să ne explice şi partea finală a drumului, deşi în momentul ăsta, mărturisesc, nu văd soluţii. Cum îmi spunea un prieten englez 'singura soluţie la Putin e Put out. Dar nu ştiu exact cum se poate face chestia asta. Mai avem şi Rasputin. E un nume predestinat. Îi sunt recunoscător domnului Val Butnaru pentru această carte, pentru toate cărţile lui, pentru tot ce face, fiindcă îl simt pe drum. Mai are multe în faţă şi noi mai avem multe de aşteptat la capătul în care, poate, ne-am instalat prea devreme", a mai spus Andrei Pleşu.
Comentează