DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Politicienii se luptă cu logica

britannica.com
Filosofi

Întreaga logică formală clasică se bazează pe patru principii. Stați liniștiți, nu le enumăr acum. Rețineți, doar, că trei principii le știm din antichitate în timp ce al treilea este formulat explicit mult mai târziu, de către Leibniz. Acesta, ultimul, se numește principiul rațiunii suficiente. Îl redau aici, într-una din formulările lui:

„Pentru oricare propoziție P, dacă P este adevărată, atunci există un motiv suficient pentru care acea propoziție este adevărată.”

Adică, în limbaj uman, orice spui trebuie să aibă în spate o argumentație, ba, chiar, o argumentație suficientă. Este unul dintre cele mai des încălcate principii din discursul public. Să ne uităm, mai jos, peste câteva exemple

„Nu s-a spus ce s-a spus”

Să zicem că un politician face o gafă. După ce este este taxat pentru gafă, cum se și cuvine, apărătorii sar imediat și ne spun că declarația a fost greșit interpretată. Adică, spun apărătorii, într-un anumit context, altul decât cel în care s-a spus fraza, și cu niște clarificări, altele decât cele care au fost oferite, fraza ar avea alt sens decât cel exprimat în contextul inițial.

Aici se remarcă în primul rând fanii guvernului tehnocrat (în special zona de dreapta dar, ocazional, și Vasile Dâncu). Exemplul clasic este Dragoș Pâslaru. Avem o declarație inițială:

„Noi în acest moment dăm beneficii oamenilor care au nevoie şi trebuie să primească, dar dăm şi la alţi oameni care stau şi lâncezesc şi sunt trântori în sistem”

... din care noi reținem că dl ministru a spus despre niște oameni pe care îi deservește că sunt într-un anume fel.  Avem, apoi auto-apărarea, ministrului

„Declarația a fost mai largă. Ma refeream la frauda din sistemul de protecție socială. Am făcut diferența intre cei care chiar au nevoie de sprijin și cei care căpușează sistemul doar pentru că se poate. Voi veni cu explicații în curând.”

Ministrul se apără de unele supra-interpretări ale presei sau adversarilor dar nu aduce argumente contra ideii că găsește demni de dispreț unii dintre beneficiarii ministeriatului său.

Citiți și: Dragoș Pîslaru, prima REACȚIE pentru formularea 'trântorii din sistem care stau și lâncezesc'

O altă scenă clasică este atunci când Nicușor Dan a zis că anumite declarații ale Clotildei Armand (cele privind Coaliția pentru Familie) erau în mod clar făcute în nume propriu. Nicușor Dan nu aduce nici un argument. (Ceea ce este prudent, pentru că Facebook a păstrat istoricul modificărilor declarațiilor dnei Armand.)

Citiți și: Au rămas orfani alegătorii de ideologie liberală?

„Nu asta este important acum”

La orice emisiune TV moderatorul este, în principiu, reprezentantul intereselor și curiozităților cetățenilor. Dar și politicianul are în agenda lui cu lucruri pe care vrea să le spună și lucruri pe care vrea să le evite. și atunci auzim fraze precum:

  • Nu asta este important acuma ci...
  • Eu cred că cetățeanul vrea să asculte altceva și anume...

De regulă nimeni nu dă motive aceste afirmații  De ce este important? De unde știe candidatul ce vrea alegătorul?. Asta este cu atât mai dureros vizibil în cazul celei de a doua fraze. Pentru că adeseori, ce dorește să impună candidatul în discuție nu are nimic de a face cu agenda cetățeanului, așa cum o știm destul de bine din sondaje.

Acuma, să nu fiu greșit înțeles, candidații au un interes legitim să vorbească de agenda lor. Dar dacă nu ai argumente este mult mai bine să începi să vorbești despre altceva „din senin” fară să inventezi  motivații ridicole.

„Soros e de vină”

Orice teorie a conspirației care se respectă se bazează pe încălcarea principiului rațiunii suficiente. Teoriile conspirației sunt coerente: imediat ce realitatea pare să le contrazică se inventează o sub-conspirație. Însă, de fiecare dată, motivația este mai subțire, mai puțin credibilă și mai alambicată.

Conspirația favorită a acestor zile ține de rolul nefast am miliardarului american George Soros, promovată de PSD și PRU.

De regulă, teoria conspirației lui Soros nu este dusă până la capăt. Vedem folosit aici un artificiu retoric interesant, asemănător cu cele folosite de Trump. Anume, rareori promotorii anti-sorosimului explică până la capăt care este exact problema.

Majoritatea (adică mai toți cu excepția PRU) vorbesc cu seriozitate, ca și cum, din motive misterioase, ar fi un subiect de mare importanță națională. Puși să explice ei zic că nu vor să facă acuzații, dar au, așa, o părere personală. Pe măsură ce părerile personale se acumulează, consumatorul de știri simte nevoia să le adune într-o narațiune coerentă. Ne prea existând un fir roșu explicit, nu le rămâne decât să își imagineze. Și aici apare partea aproape strălucită a retoricii.

Diverși oameni își vor imagina diverse lucruri. Conspiraționiștii își vor imagina că firul roșu este conspirația mondială. Cei mai puțin radicali și-ar putea imagina că vorbim de o preferință pașnică pentru lucrurile românești în față celor străine. Cei care nu se preocupă de aceste chestii vor putea imagina că este doar discurs obișnuit de campanie. Care este adevărul? Nu există alt adevăr în afara celui electoral.

 

În final, și în loc de concluzie, un îndemn. Votați cu cine vreți dar rețineți că o prostie rămâne o prostie, indiferent cine o spune.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.