Povestea fascinantă pe care puțini o cunosc: cum a fost inventat acul de siguranță

În vremurile antice, grecii foloseau ace de siguranță, dar în perioadele ulterioare acestea au căzut în uitare. Totuși, meritul de a le readuce în atenția publicului aparține lui Walter Hunt. El a jucat un rol esențial în redescoperirea și popularizarea acestor accesorii.

Walter Hunt este considerat a fi un om cu una dintre cele mai inventive minţi din toată istoria americană, fiind în acelaşi timp, un individ, despre care aproape nimeni nu a auzit vreodată. Și în ciuda acestui fapt, aproape garantat că una dintre invenţiile sale se află, în prezent, situată undeva prin casa noastră.

Acul de siguranță a fost inventat de una dintre cele mai inventive minți ale lumii

Mai exact, Hunt a îndoit sârma la mijloc, pentru a realiza un efect de resort, apoi a unit capetele, oferindu-i sârmei forma unui ac de siguranță. Ca urmare a acestei descoperiri, pe 10 aprilie 1849, la New York, Walter Hunt breveta acul de siguranţă.

Interesant este că brevetul de invenţie a fost vândut la câteva sute de dolari, pentru ca Hunt să îşi poată achita o datorie faţă de un prieten, în valoare de 15 dolari. Hunt inventa diverse obiecte, care de altfel l-ar fi făcut extrem de bogat şi celebru, însă nu se adeverea niciodată, datorită afinităţii sale de a-şi vinde imediat brevetele şi de a trece la următoarea mare invenţie, scrie playtech.ro.

Brevetul acului de siguranță, Walter Hunt

Împreună cu acul de siguranţă şi prima maşină de cusut (în 1833) cu împunsătură lockstitch (ce folosea două fire, unul deasupra şi unul dedesubt), viabilă din punct de vedere comercial, Hunt a inventat şi brevetat o lampă mai eficientă cu ulei, un ataşament pentru bărci cu ajutorul căruia acestea pot pătrunde prin blocuri de gheaţă, diverse îmbunătăţiri asupra design-ului glonţurilor şi carcaselor acestora, o maşinărie de făcut frânghie, o maşinărie care făcea manichiura, un stilou îmbunătăţit. De asemenea, a creat un dispozitiv pentru ascuţit cuţite portabil, un ferăstrău inovator, un cuptor cu convecţie încălzit cu cărbune, o versiune timpurie a puştii cu repetiţie (foc cu foc), şi, cel mai incredibil dintre toate, un dispozitiv care permitea utilizatorului să se plimbe pe tavan, numit „sistemul antipod”, pe care l-a vândut unui circ.