Premium
Judecători de la Secția Penală a Curții de Apel Brașov „pun frână„ efectului devastator creat de decizia CCR privind termenele de prescripție specială, și admit o cerere DNA prin care Direcția care solicită răspunsuri CJUE privind efectele acestei decizii și aplicabilitatea sa pe teritoriul național.
Concret, procurorii, au introdus această cerere în cadrul unui dosar penal, al unui baron local condamnat în fond la aproape nouă ani de închisoare cu executare.
În faza apelului acesta putea beneficia pe deplin de efectele deciziei CCR și dosarul său putea fi închis de către magistrați. Pentru a evita acest efect procurorii DNA Brașov au introdus o cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
CA Brașov - Premieră privind frâna efectelor deciziei CCR
„În baza art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), admite cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov şi dispune sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cu următoarele întrebări preliminare:
1. Articolul 2 din TUE, articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din TUE şi articolul 4 parag. 3 din TUE, coroborate cu articolul 325 alineatul (1) din TFUE şi cu articolul 2 alineatul (1) din Conven?ia PIF şi cu articolul 2 şi articolul 12 din Directiva PIF, precum şi cu Directiva 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achizi?ii publice de lucrări, de bunuri ?i de servicii, cu referire la principiul consacrării unor sanc?iuni efective ?i disuasive în cazuri de fraudă gravă aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, toate cu aplicarea Deciziei 2006/928 /CE a Comisiei, prin raportare la articolul 49 parag. 1 teza finală din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că se opun unei situaţii juridice precum cea incidentă în litigiul principal, în care acuzaţii solicită aplicarea principiului legii penale mai favorabile în situaţia în care o decizie a instanţei constituţionale naţionale a declarat neconstituţional un text de lege privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (decizia din anul 2022), invocând pasivitatea legiuitorului, care nu a intervenit pentru punerea în acord a textului legal cu o altă decizie a aceleiaşi instanţe constituţionale, pronunţate în urmă cu patru ani faţă de cea din urmă decizie (decizia din anul 2018) – timp în care jurisprudenţa instanţelor de drept comun formată în aplicarea celei dintâi decizii se stabilise deja în sensul subzistenţei textului respectiv, în forma înţeleasă ca urmare a celei dintâi decizii ale instanţei constituţionale – cu consecinţa practică a reducerii la jumătate a termenului de prescripţie pentru toate faptele penale cu privire la care nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare anterior celei dintâi decizii a instanţei constituţionale şi a încetării pe cale de consecinţă a procesului penal faţă de acuzaţii în cauză?.
2. Articolul 2 din TUE privind valorile statului de drept şi respectarea drepturilor omului într-o societate caracterizata˘ prin justit?ie şi articolul 4 parag. 3 din TUE privind principiului coopera˘rii loiale dintre Uniune s?i statele membre, cu aplicarea Deciziei 2006/928 /CE a Comisiei sub aspectul angajamentului de asigurare a caracterului eficient al sistemului judiciar român, prin raportare la articolul 49 parag. 1 teza finală din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacrând principiul legii penale mai favorabile, trebuie interpretate, cu privire la sistemul judiciar intern în ansamblul său, în sensul că se opun unei situaţii juridice precum cea incidentă în litigiul principal, în care acuzaţii solicită aplicarea principiului legii penale mai favorabile, în situaţia în care, o decizie a instanţei constituţionale naţionale a declarat neconstituţional un text de lege privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (decizia din anul 2022), invocând pasivitatea legiuitorului, care nu a intervenit pentru punerea în acord a textului legal cu o altă decizie a aceleiaşi instanţe constituţionale, pronunţate în urmă cu patru ani faţă de cea din urmă decizie (decizia din anul 2018) – timp în care jurisprudenţa instanţelor de drept comun formată în aplicarea celei dintâi decizii se stabilise deja în sensul subzistenţei textului respectiv, în forma înţeleasă ca urmare a celei dintâi decizii ale instanţei constituţionale – cu consecinţa practică a reducerii la jumătate a termenului de prescripţie pentru toate faptele penale cu privire la care nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare anterior celei dintâi decizii a instanţei constituţionale şi a încetării pe cale de consecinţă a procesului penal faţă de acuzaţii în cauză?
Legislativul arătat cu degetul la CJUE!
3. În caz afirmativ şi numai dacă nu se poate da o interpretare conformă cu dreptul Uniunii Europene, principiul suprema?iei dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici na?ionale potrivit căreia instan?ele na?ionale de drept comun sunt ?inute de deciziile cur?ii constitu?ionale na?ionale şi de deciziile obligatorii ale instanţei supreme naţionale ?i nu pot, din acest motiv ?i cu riscul săvâr?irii unei abateri disciplinare, să lase neaplicată din oficiu jurispruden?a rezultată din deciziile men?ionate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Cur?ii, că această jurispruden?ă este contrară, în principal, cu articolul 2 din TUE, articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din TUE şi articolul 4 parag. 3 din TUE, coroborate cu articolul 325 alineatul (1) din TFUE, toate cu aplicarea Deciziei 2006/928 /CE a Comisiei, prin raportare la articolul 49 parag. 1 teza finală din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, precum în situaţia din litigiul principal? În baza art. 3 alin. 2 şi 5 din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declaraţii în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, dispune suspendarea judecăţii cauzei. Cu recurs la instanţa superioară doar în ceea ce priveşte soluţia de suspendarea a cauzei, în termen de 72 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Definitivă în ceea ce priveşte soluţia privind cererea de sesizară a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
II. În baza art. 100 alin. 4 lit. b) C.proc.pen., respinge cererea în probaţiune formulată la data de 30.01.2023 de către inculpaţii apelanţi, prin apărător ales, ca nefiind utilă cauzei.
În baza art. 156 alin. 1 C.pen., constată suspendat cursul termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile sesizate în cauză.
Pronunţată astăzi, data de 10.02.2023, prin punerea acesteia la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei”, se arată în minuta premieră a CA Brașov.
Astfel, dosarul fostului baron local a fost pus în așteptare, fiind cunsocut faptul că în cazul admiterii unor astfel de cereri către CJUE procedurile durează ani de zile. Judecata în dosarul acestuia se va relua după venirea răspunsurilor pe cale oficială de la CJUE.
CJUE a lovit CCR privind specializarea completurilor ICCJ
Este de amintit că CJUE (Curtea de Justiție a Uniunii Europene) a dat o decizie în decembrie 2021 prin care judecătorii români nu trebuie să respecte deciziile Curții Constituționale, inclusiv cele referitoare la formarea completurilor de 5 judecători, dacă acestea duc la prescrierea unor fapte de corupție.
CONSULTAȚI AICI MINUTA DECIZIEI CJUE
Astfel, pe parcursul a 52 de pagini, CJUE motivează pe larg modalitatea în care a ajuns să pună un „instrument„ valoros în mâna judecătorilor români, respectiv posibilitatea de a nu îndeplini întocmai decizii ale CCR.
STIRIPESURSE va prezenta în detaliu aspecte esențiale din actul judecătorilor europeni între care și motivele efective pentru care aceștia au decis astfel.
Cu toate acestea posibilitatea acordată magistraților este una limitată riguros iar ea poate fi uzată doar dacă sunt îndeplinite cumulativ două cerințe: cauza judecată vizează acte nelegale împotriva Uniunii Europene combinat cu apropierea termenului de prescripție a respectivei cauze Doar în acest context judecătorii români vor putea să nu aplice rigorile unei decizii a CCR.
Pentru a stabili astfel CJUE enumeră detaliat întrebările și arată îngrijorările magistraților români care au ales corespondența cu instanța europeană pentru a dezlega situațiile nefaste create de deciziile CCR.
„Cu privire la supremația dreptului Uniunii„
„Instanțele de trimitere arată că jurisprudența Curții Constituționale rezultată din deciziile în discuție în litigiile principale, în privința căreia au îndoieli referitoare la compatibilitatea sa cu dreptul Uniunii, are, conform articolului 147 alineatul (4) din Constituția României, caracter obligatoriu și trebuie respectată de instanțele naționale, în caz contrar membrii lor riscând aplicarea unei sancțiuni disciplinare în temeiul articolului 99 litera ș) din Legea nr. 303/2004. în aceste condiții, ele urmăresc să afle dacă principiul supremației dreptului Uniunii se opune unei asemenea reglementări sau practici naționale și autorizează o instanță națională să lase neaplicată o jurisprudență de această natură, fără ca membrii săi să fie expuși riscului de a face obiectul unei sancțiuni disciplinare.
Citește și: `Băiat deștept` din Energie RUPE TĂCEREA după 10 ani - `O vedeam pe doamna Udrea..
în această privință, trebuie amintit că, în jurisprudența sa constantă referitoare la Tratatul CEE, Curtea a statuat deja că, spre deosebire de tratatele internaționale obișnuite, tratatele comunitare au instituit o nouă ordine juridică proprie, integrată în sistemul juridic al statelor membre în momentul intrării în vigoare a tratatelor și care este obligatorie pentru instanțele lor. Această nouă ordine juridică, în favoarea căreia statele membre și-au limitat drepturile suverane, în domeniile definite de tratate, și ale cărei subiecte sunt nu numai statele membre, ci și resortisanții acestora, este dotată cu instituții proprii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 februarie 1963, van Gend & Loos, 26/62, EU:C: 1963:1, p. 23, și Hotărârea din 15 iulie 1964, Costa, 6/64, EU:C:1964:66, p. 1158 și 1159).
Astfel, în Hotărârea din 15 iulie 1964, Costa (6/64, EU:C:1964:66, p. 1158-1160), Curtea a stabilit principiul supremației dreptului comunitar, înțeles în sensul că consacră prevalenta acestui drept asupra dreptului statelor membre. în această privință, Curtea a constatat că instituirea prin Tratatul CEE a unei ordini juridice proprii, acceptată de statele membre pe bază de reciprocitate, are drept corolar imposibilitatea statelor menționate de a face să prevaleze, împotriva acestei ordini juridice, o măsură unilaterală ulterioară sau de a opune dreptului născut din Tratatul CEE norme de drept național, indiferent de natura acestora, altfel existând riscul ca acest drept să își piardă caracterul comunitar și ca fundamentul juridic al Comunității înseși să fie pus în discuție. în plus, forța executivă a dreptului comunitar nu poate varia de la un stat membru la altul în fiincție de legile interne ulterioare, altfel existând riscul ca realizarea scopurilor Tratatului CEE să fie pusă în pericol, și nici nu poate da naștere unei discriminări pe motiv de cetățenie sau naționalitate, interzisă de acest tratat.
Citește și: Hackerul luat în COLIMATOR de DIICOT ar DEȚINE ZECI DE BITCOIN urmare faptelor sale...
La punctul 21 din Avizul 1/91 (Acordul SEE -1) din 14 decembrie 1991 (EU:C:1991:490), Curtea a considerat astfel că, deși a fost încheiat sub forma unui acord internațional, Tratatul CEE constituie carta constituțională a unei comunități de drept, iar caracteristicile esențiale ale ordinii juridice comunitare astfel constituite sunt în special supremația acesteia în raport cu dreptul statelor membre și efectul direct al unei întregi serii de dispoziții aplicabile statelor membre și resortisanților lor.
Aceste caracteristici esențiale ale ordinii juridice a Uniunii și importanța respectării care îi este datorată au fost de altfel confirmate de ratificarea, fără rezerve, a tratatelor de modificare a Tratatului CEE și în special a Tratatului de la Lisabona. Astfel, cu ocazia adoptării acestui tratat, Conferința reprezentanților guvernelor statelor membre a ținut să amintească în mod expres, în Declarația nr. 17 cu privire la supremație, anexată la Actul final al Conferinței interguvemamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona (JO 2012, C 326, p. 346), că, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, tratatele și legislația adoptată de Uniune pe baza tratatelor au prioritate în raport cu dreptul statelor membre, în condițiile prevăzute de jurisprudența menționată anterior.
Trebuie adăugat că articolul 4 alineatul (2) TUE prevede că Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele. Or, Uniunea nu poate respecta o astfel de egalitate decât dacă statele membre se află, în temeiul principiului supremației dreptului Uniunii, în imposibilitatea de a face să prevaleze, împotriva ordinii juridice a Uniunii, o măsură unilaterală, indiferent de natura acesteia.
Citește și: PEDEAPSĂ DURĂ cerută de procurorii DNA în cazul ex-secretarului de stat Mihnea Costoiu
După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Curtea a confirmat în mod constant jurisprudența anterioară referitoare la principiul supremației dreptului Uniunii, principiu care impune tuturor autorităților statelor membre să dea efect deplin diferitor norme ale Uniunii, întrucât dreptul statelor membre nu poate aduce atingere efectului recunoscut acestor diferite norme pe teritoriul statelor menționate [Hotărârea din 18 mai 2021, Asociația „Forumul Judecătorilor din România” și alții, C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 și C-397/19, EU:C:2021:393, punctul 244, precum și jurisprudența citată, Hotărârea din 6 octombrie 2021, W.Z. (Camera de control extraordinar și cauze publice a Curții Supreme - Numire), C-487/19, EU:C:2021:798, punctul 156, precum și Hotărârea din 23 noiembrie 2021, IS (Nelegalitatea ordonanței de trimitere), C-564/19, EU:C:2021:949, punctul 78 și jurisprudența citată].
Astfel, în temeiul principiului supremației dreptului Uniunii, invocarea de către un stat membru a unor dispoziții de drept național, fie ele și de natură constituțională, nu poate aduce atingere unității și eficacității dreptului Uniunii. într-adevăr, conform unei jurisprudențe consacrate, efectele asociate principiului supremației dreptului Uniunii se impun tuturor organelor unui stat membru, fără ca, în special, dispozițiile interne, inclusiv de ordin constituțional, să poată împiedica acest lucru [Hotărârea din 18 mai 2021, Asociația „Forumul Judecătorilor din România” și alții, C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 și C-397/19, punctul 245, precum și jurisprudența citată, Hotărârea din 6 octombrie 2021, W.Z. (Camera de control extraordinar și cauze publice a Curții Supreme - Numire), C-487/19, EU:C:2021:798, punctul 157, precum și Hotărârea din 23 noiembrie 2021, IS (Nelegalitatea ordonanței de trimitere), C-564/19, EU:C:2021:949, punctul 79 și jurisprudența citată].
în această privință, trebuie amintit mai ales că principiul supremației impune instanței naționale însărcinate cu aplicarea, în cadrul competenței proprii, a dispozițiilor dreptului Uniunii obligația, în cazul în care nu poate să procedeze la o interpretare a reglementării naționale care să fie conformă cu cerințele dreptului Uniunii, să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept în litigiul cu care este sesizată, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept al Uniunii care are efect direct, fără a trebui să solicite sau să aștepte eliminarea prealabilă a acestei reglementări sau practici naționale pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 mai 2021, Asociația „Forumul Judecătorilor din România” și alții, C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 și C-397/19, EU:C:2021:393, punctele 247 și 248, precum și Hotărârea din 23 novembre 2021, IS (Nelegalitatea ordonanței de trimitere), C-564/19, EU:C:2021:949, punctul 80.
Or, în ceea ce privește dispozițiile dreptului Uniunii vizate de prezentele cereri de decizie preliminară, trebuie amintit că din jurisprudența Curții rezultă că articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, articolul 325 alineatul (1) TFUE, precum și obiectivele de referință enunțate în anexa la Decizia 2006/928 sunt formulate în termeni clari și preciși și nu sunt însoțite de nicio condiție, astfel încât ele au efect direct (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 decembrie 2017, M. A. S. și M. B., C-42/17, EU:C:2017:936, punctele 38 și 39, precum și Hotărârea din 18 mai 2021, Asociația „Forumul Judecătorilor din România” și alții, C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19’și C-397/19, EU:C:2021:393, punctele 249 și 250).
Citește și: Detaliul FIN CARE indică TEAMA ex-secretarului de stat din mega-dosarul `Baza Cutezătorii`...
în acest context, trebuie precizat că, în conformitate cu articolul 19 TUE, revine instanțelor naționale și Curții obligația de a garanta deplina aplicare a dreptului Uniunii în toate statele membre, precum și protecția jurisdicțională efectivă pe care acest drept o conferă justițiabililor, Curtea deținând o competență exclusivă pentru interpretarea definitivă a dreptului menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 septembrie 2021, Republica Moldova, C-741/19, EU:C:2021:655, punctul 45). Or, în exercitarea acestei competențe, revine în definitiv Curții sarcina de a preciza întinderea principiului supremației dreptului Uniunii în raport cu dispozițiile relevante ale acestui drept, întinderea menționată neputând depinde nici de interpretarea unor dispoziții ale dreptului național, nici de interpretarea unor dispoziții de drept al Uniunii reținută de o instanță națională, care nu corespund interpretării Curții. în acest sens, procedura trimiterii preliminare prevăzută la articolul 267 TFUE, care constituie cheia de boltă a sistemului jurisdicțional stabilit de tratate, instituie un dialog de la instanță la instanță între Curte și instanțele din statele membre care are drept scop asigurarea unității de interpretare a dreptului Uniunii, permițând astfel asigurarea coerenței acestuia, a efectului său deplin și a autonomiei sale, precum și, în ultimă instanță, a caracterului propriu al dreptului instituit de tratate (Hotărârea din 6 martie 2018, Achmea, C-284/16, EU:C:2018:158, punctul 37 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 6 octombrie 2021, Consorzio Italian Management și Catania Multiservizi, C-561/19, EU:C:2021:799, punctul 27).
în speță, instanțele de trimitere arată că, în temeiul Constituției României, ele sunt ținute de jurisprudența rezultată din deciziile Curții Constituționale în discuție în litigiile principale și nu pot lăsa neaplicată această jurisprudență - în caz contrar membrii lor fiind expuși riscului unei proceduri sau unor sancțiuni disciplinare -, chiar dacă ar aprecia, în lumina unei hotărâri preliminare a Curții, că jurisprudența menționată este contrară dreptului Uniunii.
în această privință, trebuie amintit că instanța națională este ținută de o decizie pronunțată cu titlu preliminar de Curte, în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor dreptului Uniunii în cauză, în vederea soluționării litigiului principal (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 aprilie 2016, PFE, C-689/13, EU:C:2016:199, punctul 38 și jurisprudența citată).
Astfel, instanța națională care a exercitat opțiunea sau și-a îndeplinit obligația de a sesiza Curtea cu o cerere de decizie preliminară în temeiul articolului 267 TFUE nu poate fi împiedicată să aplice imediat dreptul Uniunii în conformitate cu decizia sau cu jurisprudența Curții, în caz contrar fiind diminuat efectul util al acestei dispoziții (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 martie 1978, Simmenthal, 106/77, EU:C:1978:49, punctul 20, și Hotărârea din 5 aprilie 2016, PFE, C-689/13, EU:C:2016:199, punctul 39). Trebuie adăugat că puterea de a face, chiar în momentul acestei aplicări, tot ceea ce este necesar pentru a înlătura o reglementare sau o practică națională care ar constitui eventual un obstacol în calea eficacității depline a normelor dreptului Uniunii face parte integrantă din atribuțiile de instanță a Uniunii care îi revin instanței naționale însărcinate cu aplicarea, în cadrul competenței sale, a normelor dreptului Uniunii, astfel încât exercitarea acestei puteri constituie o garanție inerentă independenței judecătorilor care decurge din articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE [a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 martie 2020, Miasto Lowicz și Prokurator Generalny, C-558/18 și C-563/18, EU:C:2020:234, punctul 59, precum și Hotărârea din 23 noiembrie 2021, IS (Nelegalitatea ordonanței de trimitere), C-564/19, EU:C:2021:949, punctul 91.
Astfel, ar fi incompatibilă cu cerințele inerente înseși naturii dreptului Uniunii orice reglementare sau practică națională care ar avea ca efect diminuarea eficacității dreptului Uniunii prin faptul de a refuza instanței competente să aplice acest drept prerogativa de a face, chiar în momentul acestei aplicări, tot ceea ce este necesar pentru a înlătura o dispoziție sau o practică națională care ar constitui eventual un obstacol în calea eficacității depline a normelor Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 iunie 2010, Melki și Abdeli, C-188/10 și C-l89/10, EU:C:2010:363, punctul 44 și jurisprudența citată, Hotărârea din 5 aprilie 2016, PFE, C-689/13, EU:C:2016:199, punctul 41, precum și Hotărârea din 4 decembrie 2018, Minister for Justice and Equality și Commissioner of An Garda Siochăna, C-378/17, EU:C:2018:979, punctul 36).
Citește și: Procurorii cer PEDEPSE URIAȘE, în Dosarul Colectiv: Au ars oameni cât pentru un cimitir întreg!...
Or, o reglementare sau o practică națională potrivit căreia deciziile curții constituționale naționale sunt obligatorii pentru instanțele de drept comun, în condițiile în care acestea din urmă consideră, în lumina unei hotărâri preliminare a Curții, că jurisprudența rezultată din respectivele decizii constituționale este contrară dreptului Uniunii, este de natură să împiedice aceste instanțe să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept, efect de împiedicare ce poate fi amplificat de faptul că dreptul național califică eventuala nerespectare a jurisprudenței constituționale menționate drept abatere disciplinară.
în acest context, este necesar să se arate că articolul 267 TFUE se opune oricărei reglementări sau practici naționale de natură să împiedice instanțele naționale, după caz, să utilizeze opțiunea sau să se conformeze obligației prevăzute la acest articol 267 de a se adresa Curții cu titlu preliminar [a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 aprilie 2016, PFE, C-689/13, EU:C:2016:199, punctele 32-34 și jurisprudența citată, Hotărârea din 19 noiembrie 2019, A. K. și alții (Independența Camerei Disciplinare a Curții Supreme), C-585/18, C-624/18 și C-625/18, EU:C:2019:982, punctul 103, precum și Hotărârea din 23 noiembrie 2021, IS (Nelegalitatea ordonanței de trimitere), C-564/19, EU:C:2021:949, punctul 93]. în plus, potrivit jurisprudenței amintite la punctul 227 din prezenta hotărâre, faptul că judecătorii naționali nu sunt expuși unor proceduri sau unor sancțiuni disciplinare pentru că au exercitat opțiunea de a sesiza Curtea în temeiul articolului 267 TFUE, care ține de competența lor exclusivă, constituie o garanție inerentă independenței lor. De asemenea, în ipoteza în care, ca urmare a răspunsului Curții, un judecător național de drept comun ar ajunge să considere că jurisprudența curții constituționale naționale este contrară dreptului Uniunii, faptul că acest judecător național ar lăsa neaplicată jurisprudența menționată, conform principiului supremației acestui drept, nu poate fi nicidecum de natură să angajeze răspunderea sa disciplinară.
în speță, din dosarul de care dispune Curtea reiese că au fost inițiate proceduri disciplinare în temeiul articolului 99 litera ș) din Legea nr. 303/2004 împotriva anumitor judecători ai instanțelor de trimitere ca urmare a formulării de către aceștia a cererii lor de decizie preliminară. în plus, în cazul în care răspunsul Curții ar determina aceste instanțe să lase neaplicată jurisprudența Curții Constituționale rezultată din deciziile în discuție în litigiile principale, nu pare exclus, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale menționată la punctul 58 din prezenta hotărâre, ca judecătorii care compun instanțele menționate să fie expuși riscului de a face obiectul unor sancțiuni disciplinare.
Rezultă că principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia instanțele naționale de drept comun sunt ținute de deciziile curții constituționale naționale și nu pot, din acest motiv și cu riscul săvârșirii unei abateri disciplinare, să lase neaplicată din oficiu jurisprudența rezultată din deciziile menționate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Curții, că aceasta jurisprudența este contrară articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE sau articolului 325 alineatul (1) TFUE sau Deciziei 2006/928.
Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la a doua și la a treia întrebare adresate în cauzele C-357/19, C-379/19, C-811/19 și C-840/19, precum și la întrebarea unică în cauza C-547/19 că:
articolul 2 și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, precum și Decizia 2006/928 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia deciziile curții constituționale naționale sunt obligatorii pentru instanțele de drept comun, cu condiția ca dreptul național să garanteze independența curții constituționale respective în special față de puterile legislativă și executivă, astfel cum este impusă de aceste dispoziții. In schimb, aceste dispoziții din Tratatul UE și decizia menționată trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale potrivit căreia orice nerespectare a deciziilor curții constituționale naționale de către judecătorii naționali de drept comun este de natură să angajeze răspunderea lor disciplinară;
principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia instanțele naționale de drept comun sunt ținute de deciziile curții constituționale naționale și nu pot, din acest motiv și cu riscul săvârșirii unei abateri disciplinare, să lase neaplicată din oficiu jurisprudența rezultată din deciziile menționate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Curții, că această jurisprudență este contrară articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, articolului 325 alineatul (1) TFUE sau Deciziei 2006/928”, au motivat magistrații europeni răspunsul la întrebarea judecătorilor români.
Aristotel Căncescu - pus „în așteptare„ de CA Brașov
Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov au dispus trimiterea în judecată, sub control judiciar, a inculpaților
CĂNCESCU ARISTOTEL ADRIAN, la data faptelor președinte al Consiliului Județean Brașov și președinte al filialei județene a unui partid politic, pentru săvârșirea infracțiunilor de
- luare de mită în formă continuată (7 infracțiuni) și
- abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit (5 infracțiuni din care 3 în formă continuată);
GRAPĂ SEBASTIAN, la data faptelor consilier județean și ulterior senator în Parlamentul României, pentru săvârșirea infracțiunilor de
- dare de mită în formă continuată,
- complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit (4 infracțiuni din care una în formă continuată) și
- efectuarea de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri or alte foloase necuvenite;
MATEI GAVRIL, la data faptelor consilier județean și om de afaceri, pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, în formă continuată și complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată (2 infracțiuni);
CORNEA GHEORGHE CLAUDIU, la data faptelor consilier județean, pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, în formă continuată și complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată;
NEAG ADRIAN SABIN, consilier județean și administrator al unei societăți comerciale la data faptei, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată;
și în stare de libertate a inculpaților
ISPAS RADU PETRU, administrator public al județului Brașov la data faptei și COSTEA VIOREL, director al Direcției de Administrare Drumuri și Poduri (D.A.D.P.) din cadrul Consiliului județean Brașov la data faptei, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată;
BOERIU IOAN IANCU, primar al comunei Jibert, județul Brașov la data faptei și în prezent, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată;
PALTIN CRISTINEL, primar al comunei Șercaia, județul Brașov la data faptei și în prezent, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit;
CORNEA FLORIN GABRIEL, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată;
ȘONERIU VALENTIN OLIMPIU și UNGUREANU VASILE, consilieri județeni la data faptei, MUNTEAN CĂTĂLIN GEORGE, primar al municipiului Codlea la data faptei și CRĂCIUN DRAGOȘ ROMULUS, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, în formă continuată;
STÂNGU OVIDIU, pentru săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă și favorizarea făptuitorului în formă continuată;
LEANCU COSMIN IOAN, primar al comunei Beclean la data faptei și GRAMA LUCIA CRISTINA, administrator al unei societăți comerciale, pentru săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă și favorizarea făptuitorului.
În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut următoarea stare de fapt:
Prezenta cauză are ca obiect săvârșirea unor infracțiuni de corupție în perioada 2010 – 2013 de către inculpatul Căncescu Aristotel Adrian, președinte al Consiliului Județean Brașov, totodată președinte al filialei județene a unui partid politic și de către persoane din anturajul acestuia, consilieri județeni și primari, pentru obținerea de foloase necuvenite din atribuirea și derularea, cu încălcarea legii, de contracte de achiziții publice de către C.J. Brașov sau U.A.T. - uri din județ, precum și pentru obținerea în mod necuvenit de bani sau alte foloase, în interesul finanțării campaniei electorale a Filialei Brașov a partidului respectiv, prin pretinderea de la candidații pentru alegerile locale din anul 2012, pentru a le asigura acestora un loc eligibil pe lista consilierilor județeni.
În contextul campaniei electorale din anul 2012, inculpatul Căncescu Aristotel Adrian, în calitate de președinte al filialei județene a unui partid politic, a pretins de la mai multe persoane sume de bani cuprinse între 220.000 lei și 15.000 lei pentru a-i pune pe aceștia pe lista de candidați pentru un post de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Brașov.
Astfel, inculpatul Căncescu Aristotel Adrian a primit de la următorii inculpați următoarele sume de bani:
- de la inculpatul Grapă Sebastian a primit suma de 170.000 lei;
- de la inculpatul Cornea Gheorghe Claudiu a primit suma de 100.000 lei;
- de la inculpatul Șoneriu Valentin Olimpiu a primit suma de 60.000 lei;
- de la inculpatul Matei Gavril a primit suma de 50.000 lei;
- de la inculpatul Muntean Cătălin a primit suma de 50.000 lei pentru ca Șandru Răzvan Ovidiu să fie pus pe o poziție sigur eligibilă de consilier județean;
- de la inculpatul Ungureanu Vasile a primit suma de 40.000 lei;
- de la inculpatul Crăciun Dragoș Romulus a primit suma de 15.000 lei.
Suma totală de bani primită de inculpatul Căncescu Aristotel Adrian de la cei șapte inculpați a fost de 485.000 lei, cuantumul acestora fiind pretins în funcție de locul pe care s-au aflat cei șapte pe lista de candidați pentru campania electorală din anul 2012 a partidului respectiv.
Toate sumele de bani au fost predate personal sau printr-un intermediar la casieria partidului de către cei șapte inculpați, fără ca aceștia să primească documente justificative. Suma de bani menționată anterior a fost folosită în campania electorală din anul 2012.
Ulterior, toți cei șapte au fost aleși consilieri județeni în cadrul Consiliului Județean Brașov.
În perioada 2010 - 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul Căncescu Aristotel Adrian, în calitate de președinte al Consiliului Județean Brașov, a aprobat alocarea unor sume de bani din fondul de rezervă al C.J. Brașov pentru achiziționarea de studii sau pentru plata unor contracte supraevaluate încheiate între firmele controlate de inculpatul Grapă Sebastian și mai multe primării din județ.
Sumele de bani alocate de inculpatul Căncescu Aristotel Adrian, la cererea și cu ajutorul inculpatului Grapă Sebastian, au fost în cuantum total de 1.393.497 lei, iar parte din această sumă, respectiv suma de 170.000 lei, a fost depusă de acesta din urmă la casieria unui partid politic pentru a fi pus pe o poziție eligibilă pe lista de candidați pentru Consiliul Județean Brașov în contextul campaniei electorale din anul 2012.
În anul 2013, inculpatul Căncescu Aristotel Adrian, în calitate de președinte al Consiliului Județean Brașov, la cererea și cu ajutorul inculpatului Matei Gavril, a aprobat alocarea sumei de 400.000 lei din fondul de rezervă al C.J. Brașov sub pretextul achiziției de sisteme de încălzire de către inculpatul Boeriu Ioan Iancu, în calitate de primar al comunei Jibert din județul Brașov de la o societate controlată în fapt de inculpatul Matei Gavril.
Pentru alocarea sumei respective de bani, inculpatul Boeriu Ioan Iancu, în calitate de primar al comunei Jibert, urmare a înțelegerii prealabile cu inculpații Căncescu Aristotel Adrian și Matei Gavril, în scopul obținerii de către acesta din urmă de foloase necuvenite, a formulat mai multe cereri în acest sens către C.J. Brașov și a aprobat în mod formal referate de necesitate ce au fost folosite pentru a justifica încheierea a șase contracte de furnizate echipamente termice la prețuri supraevaluate cu societatea respectivă. Valoarea totală a contractelor semnate de inculpatul Boeriu Ioan Iancu a fost de 416.721,78 lei, sumă care constituie folos necuvenit pentru inculpatul Matei Gavril.
În ceea ce privește utilizarea fondului de rezervă aflat la dispoziția Consiliului Județean Brașov, din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că banii au fost alocați doar cu aprobarea inculpatului Căncescu Aristotel Adrian, care a avut grijă ca în fiecare an fondul să fie constituit la nivelul maxim prevăzut de lege, respectiv 5% din buget. Sumele de bani aflate în acest fond au fost date în mod discreționar de către inculpatul Căncescu Aristotel Adrian pentru recompensarea colaboratorilor politici, fără vreo legătură cu condițiile reale din localități, acesta considerând fondul de rezervă ca fiind la dispoziția sa.
În acest context, inculpatul Căncescu Aristotel Adrian a ținut o evidență a utilizării sumelor respective, pentru a căror alocare fiecare persoană se adresa acestuia care aproba direct cererea fără să existe referat de analizare a solicitării, fiind de ajuns ca persoana respectivă să-i spună că banii sunt pentru el. Votul în plen, atunci când a avut loc, a fost formal, consilierii limitându-se să aprobe punctul de pe ordinea de zi inițiat de inculpatul Căncescu Aristotel Adrian , fără discuții sau verificări.
În perioada noiembrie 2011 - martie 2014 inculpatul Căncescu Aristotel Adrian, în calitate de președinte al Consiliului Județean Brașov, la cererea și cu ajutorul inculpatului Cornea Gheorghe Claudiu, a încălcat prevederile legale în legătură cu încheierea și derularea unor achiziții publice având ca obiect întocmirea de studii reabilitare, modernizare, reparare drumuri și realizare studiu privind revizuirea Planului județean de gestionare a deșeurilor.
Beneficiar al acestor contracte au fost două societăți comerciale administrate de Cornea Florin Gabriel, fratele inculpatului Cornea Gheorghe Claudiu.
Concret, inculpatul Căncescu Aristotel Adrian a dat dispoziții funcționarilor din aparatul de specialitate al C.J. pentru a întocmi formal mai multe referate, pe care ulterior le-a aprobat direct sau prin intermediul inculpaților Ispas Radu Petru și Costea Viorel.
Prin aceste demersuri, cei doi inculpați au încercat să justifice achizițiile respective precum și desfășurarea unei proceduri formale de atribuire.
Toate acestea au avut drept consecință prejudicierea bugetului C.J. Brașov cu suma totală de 932.178,08 lei, care reprezintă totodată folos necuvenit pentru Cornea Gheorghe Claudiu și firmele controlate de acesta.
În luna februarie 2012, inculpatul Paltin Cristinel, în calitate de primar al Comunei Șercaia și coleg în același partid cu inculpatul Grapă Sebastian, la cererea și cu ajutorul acestuia, a încheiat cu o societate administrată și deținută în fapt de acesta din urmă un contract de servicii în valoare de 78.120 lei, având ca obiect întocmirea și predarea studiului „Strategie privind prevenirea abandonului școlar, identificarea metodelor de creștere a gradului de instruire a populației comunei Șercaia, jud. Brașov”.
Contractul respectiv a fost atribuit fără să existe o analiză la nivelul unităților școlare din care să rezulte abandonul la acest nivel și care să justifice efectuarea acestei achiziții, fără să fie întocmit un referat de necesitate și fără să existe un buget rectificat și fonduri aprobate.
În plus, contractul a fost încheiat cu o societate care nu avea calificarea necesară realizării prestației care face obiectul contractului, iar ulterior studiul respectiv nu a fost utilizat vreodată, cauzând astfel un prejudiciu pentru comuna Șercaia în sumă de 78.120 lei, ce reprezintă totodată folos necuvenit pentru inculpatul Grapă Sebastian.
În atribuirea contractelor descrise anterior, inculpatul Grapă Sebastian a beneficiat de ajutorul inculpatului Neag Adrian Sabin care a redactat în mod formal documente, studii și lucrări, a completat și semnat facturi și a redactat contracte.
Totodată, în perioada 2012 – 2013, inculpatul Grapă Sebastian, în calitate de senator în parlamentul României, în scopul obținerii de foloase necuvenite pentru sine, a efectuat nemijlocit operațiuni financiare ca acte de comerț, care intrau în sfera de competență a administratorului societăților comerciale deținute de acesta, pentru încheierea sau executarea și plata contractelor derulate cu primăriile mai multor comune din județul Brașov.
În perioada februarie – martie 2017 cu ocazia audierii în calitate de martori, inculpații Leancu Cosmin Ioan, primar al comunei Beclean, Stângu Ovidiu Ioan și Grama Lucia Cristina, au făcut declarații necorespunzătoare adevărului și nu au spus tot ce știu în legătură cu fapte și împrejurări esențiale ale cauzei asupra cărora au fost întrebați, urmărind prin aceasta să împiedice cercetările ce se desfășoară în cauză împotriva inculpaților menționați anterior.
Consiliul Județean Brașov s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 2.727.178,08 lei.
În cauză, procurorii au dispus măsura asiguratorie a sechestrului asupra unor bunuri mobile și imobile, conturi bancare și părți sociale de la societăți, ce aparțin inculpaților Căncescu Aristotel Adrian, Grapă Sebastian, Neag Adrian Sabin, Paltin Cristinel, Matei Gavril, Cornea Gheorghe Claudiu, Șoneriu Valentin Olimpiu, Ungureanu Vasile, Crăciun Dragoș Romulus, Cornea Florin Gabriel, Ispas Radu Petru, Costea Viorel, Boeriu Ioan Iancu.
De asemenea, procurorii au dispus măsura asiguratorie a sechestrului asupra unor bunuri imobile ce aparțin altor persoane în vederea confiscării extinse.
Față de ȘANDRU RĂZVAN OVIDIU, procurorii anticorupție au dispus clasarea cauzei.
Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Brașov cu propunerea de a se menține măsurile preventive și asiguratorii dispuse în cauză.
Așteptare grea - Condamnare de aproape 9 ani cu executare
În acest dosar Aristotel Căncescu a fost condamnat de Tribunalul Brașov la opt ani și zece luni de închisoare cu executare.
