Preşedintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, a afirmat, marţi, că prin marcarea unor evenimente ale trecutului, acest for demonstrează că nu este "o casă pustie", ci preţuieşte deopotrivă ştiinţa, cultura, cercetarea şi spiritele înalte, care au contribuit la edificarea elitei intelectuale a României.
"E un moment special, pentru că marcarea acestor evenimente ale trecutului ne arată nu doar că preţuim ştiinţa, cultura, cercetarea, dar ne arată şi că nu suntem o casă pustie, ci în continuare, în această aulă, spiritele înalte, care au contribuit, acum mai bine de 150 de ani, la edificarea elitei intelectuale a României în mod organizat, după modelul celorlalte academii, mai ales al Academiei Franceze, au ştiut ce fac şi că şi-au pus amprenta la construcţia aceasta extraordinară", a spus Pop, în deschiderea simpozionului comemorativ "Anghel Saligny - 100 de ani de la moarte', potrivit Agerpres.
Academicianul l-a elogiat pe Anghel Saligny, unul dintre cei mai mari cercetători, ingineri, profesori, academicieni, inventatori, inovatori, ministru şi pedagog român.
"Oriunde ai întreba, măcar de podul de la Cernavodă ştie lumea ce avem. (...) Eu n-am să vă pot spune multe lucruri, fiindcă nu sunt specialist în opera inginerească a lui Saligny, dar sunt istoric şi am rămas impresionat de ceea ce acest om a putut să facă într-o viaţă, până în 1925, când a trecut în lumea drepţilor. Suntem în 2025, deci avem datoria să-l sărbătorim pentru poduri, pentru docurile portuare, pentru silozuri, pentru structura aceea metalică de beton armat ca pe unii din întemeietorii ingineriei româneşti moderne", a mai spus Ioan-Aurel Pop.
În cadrul evenimentului, moderat de acad. dr. ing. prof. em. Dan Dubina, au susţinut alocuţiuni: acad. Mircea Dumitru, vicepreşedinte al Academiei Române (Anghel Saligny, academicianul), prof. ing. Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române, director general al Bibliotecii Academiei Române (acad. Ioan Bianu, director al Bibliotecii Academiei Romane (1884-1935), despre Anghel Saligny), prof. univ. em. dr. ing, Valeriu V. Jinescu, preşedintele Academiei de Ştiinţe Tehnice din România (Anghel Saligny, inginerul), prof. univ. dr. ing. Radu Văcăreanu, rectorul Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti (Anghel Saligny, profesorul).
Totodată, în cadrul simpozionului, prof. em. dr. ing. Dan M. Frangopol, membru de onoare al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România, dr. ing Victor Popa, membru al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România, preşedinte al Secţiei de construcţii şi urbanism, conf. dr. ing. Edward Petzek, director general al SSF România, au prezentat o serie de prelegeri tematice.
***
Membru titular şi preşedinte al Academiei Române (1907-1910), Anghel Saligny este cunoscut, în special, pentru podul de peste Dunăre de la Cernavodă - Feteşti (inaugurat la 19 sept./1 oct. 1895), cel mai lung pod din Europa şi al treilea din lume, în acea vreme.
Principala sa operă în cadrul marelui complex feroviar Feteşti-Cernavodă a constituit-o podul peste Dunăre de la Cernavodă, pe atunci cel mai lung pod din Europa şi al treilea din lume, potrivit lucrării "Dicţionar universal al arhitecţilor", autor Paul Constantin (Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986). Proiectul din 1888 al acestui pod aducea două inovaţii esenţiale, anume sistemul de grinzi cu console pentru suprastructura podului şi folosirea oţelului moale, în locul fierului pudlat, pentru tabliere. Podul peste Dunăre de la Cernavodă a fost construit între 1890-1895 şi a fost inaugurat în septembrie 1895.
Anghel Saligny a fost şef al Catedrei de Poduri la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti (1884-1919), precum şi ministru al Lucrărilor Publice (1918-1919). S-a numărat printre fondatorii Societăţii Politehnice (1881), pe care a condus-o între 1895-1897 şi 1910-1911. Membru corespondent (31 mart. 1892), apoi membru titular (7 apr. 1897) al Academiei Române. Vicepreşedinte (26 mart. 1901-23 mart. 1904) şi preşedinte (18 apr. 1907-25 mai 1910) al Academiei Române.
În 1908 i-a fost decernat titlul de Mare Ofiţer al Legiunii de Onoare. A murit la 17 iunie 1925, la Bucureşti.
Comentează