Preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, solicită „păstrarea Institutului Naţional al Patrimoniului şi sprijinirea sa de către statul român”, ca urmare a declaraţiilor publice ale unor înalţi demnitari ai statului român, privitoare la desfiinţarea organismului, potrivit news.ro
„Institutul Naţional al Patrimoniului” reuneşte un valoros colectiv de experţi şi specialişti, singurii competenţi să acţioneze responsabil, să colaboreze cu omologii lor din străinătate şi să oprească distrugerea monumentelor. Ori de câte ori instituţia specifică domeniului şi-a pierdut autonomia sau a fost suprimată, pierderile suferite de patrimoniul naţional au fost majore şi ireparabile”, subliniază acesta.
Institutul Naţional al Patrimoniului este unicul continuator al „Comisiunii Monumentelor Istorice”, create în 1892, în fruntea căreia s-au aflat încă de la înfiinţare o serie de membri ai Academiei Române, precum Vasile A. Urechia, Iancu Kalinderu, Dimitrie Onciul, Nicolae Iorga, Alexandru Lapedatu, ultimul ucis în 1950 în închisoarea de la Sighet. Desfiinţată în 1948, refăcută treptat ca Direcţie a Monumentelor Istorice, ea a fost suprimată de regimul comunist în 1977, pentru acţiunea sa împotriva demolărilor, a distrugerii patrimoniului ţării, a anihilării, memoriei, a falsificării trecutului românesc. Desfiinţarea Direcţiei a permis un adevărat vandalism comunist, căruia i-au căzut pradă marile mănăstiri Văcăreşti şi Pantelimon, biserici precum Sf. Vineri, Albă Postăvari, Schitul Maicilor şi altele.
Refăcută în februarie 1990, sub preşedinţia academicianului arhitect Grigore Ionescu, „Comisia Naţională şi Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice” a suferit noi lovituri în 1994, reuşind totuşi să conserve cea mai mare parte din patrimoniul Comisiunii de la 1892 şi al instituţiilor succesive, devenind, în 2003, Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, ulterior al Patrimoniului, a subliniat Ioan-Aurel Pop.
Potrivit acestuia, „instituţie de cercetare, inventariere, clasare, protejare, conservare, restaurare şi punere în valoare a patrimoniilor ţării, „Institutul Naţional al Patrimoniului” reuneşte un valoros colectiv de experţi şi specialişti, singurii competenţi să acţioneze responsabil, să colaboreze cu omologii lor din străinătate şi să oprească distrugerea monumentelor. Ori de câte ori instituţia specifică domeniului şi-a pierdut autonomia sau a fost suprimată, pierderile suferite de patrimoniul naţional au fost majore şi ireparabile”.
Comentează