Premium
Președintele onorific al Federației Române de Gimnastică, Adrian Stoica, a decis să demisioneze din această funcție în semn de protest față de actuala conducere a Federației îngroapă acest sport în care România a cunoscut succesul și ani de zile a avut sportivi la cel mai înalt nivel posibil.
”Demisie de onoare din pozitia de Presedinte onorific al FR Gimnastica
Stimati colegi din lumea gimnasticii, stimata conducere a FRG, stimati iubitori ai sportului,
in anul 2017, dupa 42 de de ani in slujba Federatiei Romane de Gimnastica, am ales sa ma retrag simtind si acceptand dorinta de schimbare, de oameni noi cu o viziune proaspata, cu planuri marete de marketing si atragere de finantari cum nu s-au mai vazut. Am acceptat atunci cu decenta ca este timpul sa nu mai candidez la un nou mandat de Presedinte si m-am retras, lasand loc generatiilor mai tinere, care am sperat ca vor aduce o viziune de dezvoltare pentru viitor, mai adaptata provocarilor actuale, care nu au fost si nu sunt putine.
In toti acesti ani, nu ati citit sau auzit nicun comentariu negativ din partea mea. Am considerat ca este un nou inceput care are nevoie de timp, de acomodare si in orice caz, nu de critici sau de bete in roate. As fi avut multe sfaturi pentru noul val, culese din alte timpuri ale gimnasticii romanesti si internationale, unele primite la randul meu de la MIli Simionescu sau Nicoalae Vieru - predecesorii mei care au scris istorie in acest sport - dar nu m-a intrebat nimeni si atunci am gandit ca e mai bine sa le tin pentru mine. Le tin in continuare ca oricum nu ar mai fi de mare folos acum.
Anul retragerii mele din functia de presedinte al FRG a coincis cu anul organizarii Campionatului European de Gimnastica de la Cluj si in special datorita acestui eveniment unic in gimnastica Romaniei ultimilor 50 de ani, organizat exemplar de o mana de oameni inimosi, am reusit sa lasam conturile FRG la un maxim istoric - aproximativ 600.000 Euro din venituri proprii, pe langa sumele primite anual de la Ministerul Tineretului si Sportului si COSR, care de altfel ne-au asigurat mereu pregatirea si participarea la competii. Nu am avut salarii mari niciunii dintre noi si mai ales nici antrenorii din tara...era loc de mult, mult mai bine, dar atata s-a putut, atat putea Romania in acele timpuri, atata am putut face noi cei de atunci.
Traiesc in aceste zile insa o rusine care ma pune in situatia sa imi recapat glasul, macar cat sa spun ca nu vreau sa mai am nimic de-a face cu o institutie care candva a fost o emblema internationala, cu o scoala care a dat peste jumatate de secol ora exacta in gimnastica mondiala si care a dus steagul Romaniei sus multi ani dupa ce ne-a lovit tranzitia, politizarea si subfinantarea sportului...mai spun o data: cu oameni inimosi, dedicati, pasionati care traiau si respirau gimnastica. Unii inca o fac, dar probabil ca din ce in ce mai putini...pe cale de disparitie.
Viitorul tine de noi (colectiv), de voi cei mai tineri mai ales, dar si de multe variabile. Trecutul insa pentru mine este sacrosant si intru in pamant de rusine cand ma suna colegi din toata lumea gimnasticii mondiale si ma intreaba cu cuvinte (frumos alese) daca pot dona ceva pentru cei care candva le erau idoli.
Un ultim gand de la un om mai batran: mandria trecutului si onoarea prezentului nu pot fi inlocuite cu ghiocei (pozitia, nu floarea!) asa cum nu poti face salt inainte din genunchi, iar atragerea de fonduri si un marketing corect pentru dezvoltare nu pot fi inlocuite cu cerseala.
Stimata conducere a FRG, va rog sa acceptati cu aceeasi rusine demisia mea izvorata din profunda rusine.”, scrie Adrian Stoica.
