Scandalul declanșat de documentarul Recorder a reaprins presiunile publice pentru modificarea Legilor justiției, de această dată sub impulsul unor ONG-uri care reclamă o presupusă „capturare” a sistemului judiciar.
Demersul lor se mută rapid din zona mediatică în cea instituțională, în condițiile în care reprezentanții acestor organizații urmează să aibă audiențe la șefii Parlamentului, pentru a susține necesitatea redeschiderii unui pachet legislativ recent adoptat și deja evaluat la nivel european. Demersul este susținut de USR.
Inițiativa vine într-un context în care România tocmai a ieșit dintr-un mecanism de monitorizare de peste 15 ani (MCV), iar stabilitatea normativă a fost prezentată constant drept o condiție pentru funcționarea coerentă a justiției. Cu toate acestea, discursul critic a mutat accentul de pe aplicarea legii pe contestarea legii înseși, sugerând că problemele punctuale semnalate de investigația jurnalistică ar avea cauze structurale în actualul cadru normativ.
Documentele europene invocate de autoritățile române contrazic însă această teză. Legile justiției adoptate în 2022 au fost parte integrantă a reformelor cerute explicit de Comisia Europeană prin MCV, rapoartele privind statul de drept și jaloanele din PNRR, fiind evaluate drept un progres substanțial pentru consolidarea independenței sistemului judiciar.
Validare externă ignorată în dezbaterea publică
Închiderea MCV pentru România, anunțată oficial de Comisia Europeană în septembrie 2023, a fost condiționată direct de adoptarea și intrarea în vigoare a noilor Legi ale justiției. Mesajul transmis atunci de Bruxelles a fost unul fără echivoc: criteriile privind cadrul legislativ și instituțional au fost considerate îndeplinite, iar România a fost mutată în mecanismul standard aplicabil tuturor statelor membre.
Rapoartele succesive ale Comisiei Europene și opiniile Comisiei de la Veneția au subliniat că reformele din domeniul justiției reprezintă un progres semnificativ, iar eventualele disfuncționalități țin de modul de aplicare a legii, nu de arhitectura ei. Această distincție lipsește aproape complet din discursul ONG-urilor care cer modificări rapide, într-o logică ce riscă să confunde cazurile particulare cu deficiențe sistemice.
În mod paradoxal, exact stabilitatea cadrului normativ, cerută ani la rând de instituțiile europene, este pusă acum sub semnul întrebării, la scurt timp după ce România a obținut una dintre cele mai importante validări externe în materie de stat de drept.
Predoiu, țintă a criticilor, dar nu miza centrală
În ecuația publică este invocat și fostul ministru al Justiției, Cătălin Predoiu, aflat printre țintele criticilor formulate după difuzarea documentarului Recorder. Mandatul său a coincis însă cu perioada în care România avea obligații deschise sub MCV și un calendar strict în PNRR, iar pachetul legislativ adoptat atunci a fost rezultatul unui dialog tehnic intens cu instituțiile europene.
Fără a transforma acest fapt într-o laudă personală, datele arată că reformele promovate în acea perioadă au fost validate de Comisia Europeană, Comisia de la Veneția și alți evaluatori internaționali, tocmai pentru că au răspuns cerințelor privind independența justiției și separația puterilor. Contestarea lor globală, la doar doi ani de la intrare în vigoare, ridică semne de întrebare legate de motivația reală a acestor demersuri.
În acest context, presiunea ONG-urilor pentru redeschiderea Legilor justiției, dublată de audiențele anunțate la conducerea Parlamentului, riscă să alimenteze o nouă etapă de instabilitate legislativă, într-un moment în care problema semnalată de evaluările europene nu este calitatea legii, ci responsabilitatea cu care aceasta este aplicată de actorii sistemului judiciar.
Interese politice din zona USR
În plan politic, USR s-a poziționat deschis de partea ONG-urilor care cer modificarea Legilor justiției, preluând temele lansate după documentarul Recorder și transformându-le în mesaj parlamentar. Reprezentanții partidului au vorbit despre necesitatea unei „resetări” a cadrului legislativ, în ciuda faptului că acesta a fost validat european recent, alimentând percepția unei presiuni politice coordonate asupra unui domeniu care ar fi trebuit să rămână stabil și predictibil.
Momentul ales nu este unul întâmplător. Discuțiile despre schimbarea Legilor justiției apar cu doar câteva luni înainte de procedurile de numire a noilor șefi ai marilor parchete și în apropierea finalului mandatului Laurei Codruța Kovesi la conducerea EPPO. În spațiul public se vehiculează că aceasta ar putea viza o revenire într-o funcție-cheie în România, iar criticii acestui demers susțin că actuala ofensivă legislativă riscă să fie percepută nu ca o corecție tehnică, ci ca o tentativă de reconfigurare a raporturilor de putere din justiție, sub presiune politică și mediatică.
Comentează