Premium
Nouă companii privatizate s-ar putea întoarce în proprietatea statului dacă instanţele vor stabili că patronii nu şi-au îndeplinit promisiunile, scrie Profit.ro citând un document guvermanetal.
Acelaşi document arată că, până în prezent, 1.750 de contracte de privatizare au fost amânate din acest motiv.
Însă aceste privatizări anulate în urma nerespectării contractelor reprezintă doar o mică parte dintre companiile pe care statul le-a vândut după Revoluţie.
Anul trecut, un studiu al Asociației Naționale a Antreprenorilor arăta că au fost privatizate în total 7.700 de companii de stat. Însă doar un sfert dintre ele mai funcţionează. 75% au intrat în faliment din diverse motive.
În unele cazuri, companiile de stat aveau şanse mici să mai supravieţuiască. Erau depăşite din punct de vedere tehnologic şi nu mai aveau clienţi. Produceau pe stoc pentru a menţine în mod artificial locuri de muncă.
Dar cum privatizările s-au făcut mai mereu la preţuri foarte mici, chiar şi cumpărătorii unor companii de stat neperformante au avut avantaje, pentru că au intrat în proprietatea unor suprafeţe întinse de teren, acoperite de instalaţii ce puteau fi valorificate.
Însă tocmai interesele imobiliare i-au încurajat pe unii investitori privaţi să cumpere companii de stat la preţuri mici şi să le îngroape fără să investească vreun ban în ele.
În prezent este greu de spus câte falimente ale fostelor companii comuniste au fost provocate de ineficiența lor și câte de privatizări frauduloase.
Şi, chiar dacă 1.750 de contracte de privatizare au fost amânate, în multe cazuri au fost menţinute în vigoare chiar dacă înţelegerile nu au fost respectate.
În prezent, conform documentului, instanțele de judecată analizează alte contracte de privatizare denunțate de stat pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, pe listă figurând, printre altele, cele pentru societățile Avicola Botoșani (cumpărată de Rompac International București), Intertrans III Sebeș (cumpărată de TMP Comp Sebeș), Agromec Vameș Galați (cumpărată de Ion-Cozma Dori), Institutul pentru Tehnica de Calcul București (cumpărată de Transbordare Vagoane Marfă), Agromec Cobadin Constanța (cumpărată de asociația salariaților societății).
Un caz special este cel al fabricii de automobile din Craiova. Americanii de la Ford nu au respectat înţelegerea iniţială. Fabrica ar fi trebuit să ajungă de ceva vreme la un ritm de producţie de 250.000 de maşini anual. Însă nu s-a pus niciodată problema anulării contractului de privatizare. Ford nu a trimis utilajele al fier vechi, ci a investit un miliard de euro în echipamentele de acolo. Şi în curând va începe acolo producţia unui model nou care ar putea compensa compensa lipsa de popularitate a modelului B-Max.
Un exemplu diametral opus este cel al Uzinelor Republica din Capitală. În 2007, la patru ani după ce au fost cumpărate de investori ruşi, s-au reîntors în proprietatea statului. Patronii privaţi nu au respectat condiţiile din contractul de privatizare. Însă anularea vânzării nu a salvat Republica. Întreg complexul industrial a ajuns o ruină.
De multe ori anularea privatizărilor vine prea târziu, când companiile întoarse în proprietatea statului sunt slăbite prea mult ca să mai poată fi repuse pe linia de plutire.
