Premium
Cazul familiei Bodnariu, ai căror cinci copii au fost luați în custodie de către serviciul local de protecție a copilului (Barnevernet), a explodat în ultima perioadă atât în România, cât și în alte țări unde există comunități de români.
Întreg scandalul a pornit de la o sesizare a directoarei școlii unde învață cele două fete ale familiei. În baza acestei sesizări, serviciul de protecție a copilului i-a luat în custodie pe toți cei cinci copii ai familiei Bodnariu, pe motiv de violență familială.
Un reprezentant al Directoratului pentru Copii, Tineri și Familie din Norvegia a declarat pentru HotNews.ro că "în Norvegia este interzisă aplicarea de pedepse fizice, inclusiv cele în scop educațional. În cazuri unde se dovedește că un copil a fost expus unui tratament violent, primul pas este pentru schimbarea comportamentului părinților prin măsuri voluntare. Totuși, în anumite cazuri actele de violență sunt atât de brutale, încât este obligatorie preluarea copilului în custodie. Aceeași măsură se aplică dacă măsurile voluntare nu dau rezultate. Motivul este că pedepsele fizice sau psihice asupra copiilor sunt interzise prin lege în Norvegia. Cei care își expun copiii la violență riscă pedepse cu închisoarea".
Pe de cealaltă parte, familia Bodnariu susține că Barnevernet nu a realizat nicio anchetă socială înainte de a lua copiii în custodie și că, defapt, motivul pentru care au fost despărțiți de copiii lor este persecuția religioasă. De asemenea, aceștia declară că directoarea școlii care a făcut plângerea, a notat că nu există semne de violență fizică. Inexistența unor astfel de semne ar fi trebuit să îi facă pe reprezentanții serviciului local de protecție a copilului să nu trateze problema ca pe una extrem de gravă și să pună în aplicare prima măsură care apare în lege: „schimbarea comportamentului părinților prin măsuri voluntare”, nu cea mai drastică cum s-a întâmplat în cazul de față, respectiv luarea copiilor în custodie.
De aici apare și mărul discordiei. Mai multe proteste au avut loc în ultima perioadă, împotriva Barnevernet. Aceste mitinguri au fost coordonate prin intermediul paginii de Facebook „Norway return the children to Bodnariu Family”. Prima postare pe pagină apare în data de 19 noiembrie 2015 și îndeamnă la semnarea unei petiții de susținere pentru familia Bodnariu, petiție intitulată sugestiv „Christian family persecuted”. În mai puțin de două luni, pagina a strâns peste 21.000 de aprecieri. Până astăzi au avut loc manifestații în mai multe țări, printre care Norvegia, SUA, Spania, Anglia, Belgia sau Germania, în următoarea perioadă pregătindu-se proteste în alte șapte țări.
Lăsând la o parte mobilizarea prin intermediul online-ului în vederea participării la astfel de proteste, în spațiul virtual s-a înfiripat și o dezbatere între două mari tabere.
Prima dintre acestea susține că e de bun simț să recunoaștem că părinții români își tratează cu duritate copiii și astfel trebuie să se supună legilor din țara unde locuiesc. (Susținătorii acestei variante pleacă de la premisa că în Norvegia, unul dintre cele mai dezvoltate state din Europa, nu se comit abuzuri).
Cea de-a doua tabără admite că există posibilitatea ca părinții să fi aplicat corecții fizice copiilor (ipoteză recunoscută chiar de tatăl copiilor, care a declarat că un tras de urechi sau o palmă la fund au mai fost aplicate copiilor), dar că autoritățile statului norvegian comit adesea abuzuri. Drept exemplu pentru crezul celor aflați în cea de-a doua tabără stă afirmația ministrului educației din Norvegia din urmă cu zece ani:„credința cum că părinților le șade cel mai bine să-şi crească proprii copii este greșită”. Totuși, această declarație a fost rapid condamnată în Norvegia, astfel că nu poate fi considerată definitorie pentru cei de la conducerea țării sau a organizațiilor precum Barnevernet.
Din prima tabără, a celor care oferă credit autorităților norvegiene se află și jurnalista Simona Tache, care afirmă pe blogul personal că este normal ca românii să considere deplasate măsurile luate de Barnevernet, din moment ce 63% dintre părinții români își educă copiii prin bătaie.
Definitorie pentru cea de-a doua tabără este postarea lui Silviu Sergiu, pe contul personal de Facebook:
„Voluptatea unora care se exprimă pe FB de a accepta abuzurile sistemului norvegian de protecție a copilului denotă, încă o data, un provincialism grețos. Aici nu e vorba de a legitima posibilele abuzuri ale soților Bodnariu față de copiii lor (nu știm exact ce le-au făcut). Dacă și-au maltratat copiii, sa plătească. E vorba de a avea parte de un proces injust, în care soții Bodnariu sunt vinovați a priori. Sunt numeroase cazurile în care statul norvegian a luat copiii din familiile lor invocând motive halucinante. Problema este că nu avem nicio garanție că acest caz al soților Bodnariu va fi judecat corect!”
De asemenea, numeroși oameni care se situează în cea de-a doua tabără distribuie un material pe care îl puteți citi aici, fiind vorba despre o listă de motive, alcătuită de profesoara universitară Marianne Haslev Skånland, pentru care protecția copilului din Norvegia retrage custodia părinților. Printre motive, regăsim următoarele:
- Tatăl nu are un loc de muncă, deci nu poate întreține familia.
- Tatăl este bolnav, iar mama muncește. Deci familia nu are bani pentru jucării, școală sau activități extra – școlare pentru cei mici.
- Hainele curate nu sunt împachetate și așezate cum trebuie în șifonier.
- Psihologii au constatat că mama nu face o omletă bună și nu taie pâine în felii suficient de subțiri.
- Copilul le zâmbește străinilor pe stradă, iar asta înseamnă că nu este atașat de mamă.
Scandalul este departe de a fi încheiat. Chiar dacă vorbim de mitinguri sau de dezbaterea din online, toate acestea se bazează doar pe relatările familiei Bodnariu și pe diferite texte scrise de diverse persoane din Norvegia care au mai avut la activ lucruri de împărțit cu statul norvegian. Astfel, până la definitivarea anchetei, a unei declarații dată de cei de la Barnevernet și nu în ultimul rând până la o decizie finală a unei instanțe norvegiene, dezbaterile nu pot și nici nu au cum să acopere toate datele reale, pentru simplul motiv că acestea nu se cunosc.
