Premium
În ultimele trei luni, de când contraofensivele ucrainene au respins forțele terestre ale Rusiei în nord-est și în sud, Moscova a deschis un al doilea front mortal: rafale necruțătoare de rachete de croazieră și drone care au ca scop distrugerea rețelei de electricitate a Ucrainei și aruncarea a milioane de civili în întunericul înghețat al iernii. Rușii au știut ce fac: piesele distruse din sistemul electric erau de proveniență sovietică, iar piesele din UE diferă categoric și nu sunt compatibile cu sistemul folosit în Ucraina, totul pentru a îngreuna repararea sistemului energetic strategic ucrainean, relevă publicația Financial Times într-o analiză.
Generalul Valery Zaluzhnyi, comandantul forțelor armate ucrainene, a avertizat într-un interviu acordat publicației The Economist în decembrie că distrugerea rețelei electrice ar putea eroda moralul populației și capacitatea Ucrainei de a continua să lupte. Un val intens de lovituri aeriene la 23 noiembrie, când Rusia a trimis 70 de rachete de croazieră, a dus chiar la pene de curent în Moldova vecină, care este conectată la rețeaua ucraineană. "Atacurile sunt planificate și puse în aplicare nu numai de armata rusă, ci și de specialiștii ruși în domeniul energiei", a declarat Volodymyr Kudrytskiy, directorul executiv al Ukrenergo, compania de stat ucraineană de energie electrică.
Inginerii ruși cunoșteau rețeaua de energie a Ucrainei „ca pe propriile mâini", deoarece aceasta era conectată la sistemul țării lor înainte de invazia din februarie anul trecut, a declarat Kudrytskiy. Dar inginerii ucraineni înțeleg acum mai bine strategia rusă și ar putea lua măsuri "menite să minimizeze consecințele" atacurilor, a adăugat el.
Oficialii ucraineni spun că Rusia a desfășurat o campanie sistematică, axată pe distrugerea transformatoarelor care se află în nodurile critice ale sistemului de distribuție a rețelei electrice, mai degrabă decât pe centralele electrice în sine. Scopul a fost de a fragmenta rețeaua în insule izolate și de a împiedica fluxul de energie între regiuni, au declarat experții în energie. O mare parte din capacitatea de generare a energiei electrice a țării se află în vest și călătorește prin linii de înaltă tensiune pentru a ajunge în centru și în est. "Toate echipamentele sunt amplasate în aer liber, așa că sunt destul de ușor de lovit", a declarat Maxim Timchenko, directorul executiv al DTEK. "Dacă există o lovitură directă, nu există nicio șansă ca echipamentele să poată fi salvate".
Menținerea sistemului în funcțiune pe măsură ce se instalează iarna a devenit o cursă contra cronometru pentru Ucraina și aliații săi occidentali. Primul pas a fost protejarea a 50 de situri cruciale cu sisteme de apărare antiaeriană furnizate de Occident, cum ar fi rachetele sol-aer Nasams. Strategia este un compromis, deoarece resursele ar putea fi altfel utilizate pentru a proteja trupele de pe linia frontului. Prin urmare, au fost folosite și abordări mai vechi, în stilul celui de-al doilea război mondial, cum ar fi folosirea mitralierelor pentru a doborî dronele identificate pe cerul nopții cu ajutorul unor reflectoare. "Este un sistem de apărare simplu, dar care poate fi eficient împotriva dronelor care zboară încet", a declarat un consilier ucrainean în domeniul apărării.
Al doilea pilon al strategiei ucrainene este anticiparea atacurilor și învățarea din cele care reușesc. Directorii din industrie poartă zilnic convorbiri video cu Ministerul Energiei și cu alți omologi guvernamentali pentru a fi la curent cu evoluția rapidă a conflictului.
Pentru a reduce vulnerabilitatea sistemului, perioada de grație de până la 60 de minute oferită de sistemele de avertizare ale Ucrainei este folosită pentru a opri sistemul cu pene de curent temporare, a declarat Timchenko. Dacă trece vreo rachetă, "reglăm sistemul și apărările aeriene . . astfel încât să fim mai protejați".
A treia dimensiune este reparația. O mare parte din rețeaua ucraineană folosește vechiul sistem sovietic. Acesta funcționează la tensiuni mai mari decât cel al UE, ceea ce îl face incompatibil cu o mare parte din echipamentele occidentale, care nu pot fi folosite pentru a înlocui echipamentele deteriorate.
Penuria este mai gravă în cazul transformatoarelor de 750 kV, care cântăresc până la 200 de tone fiecare. Deși unele înlocuiri au fost procurate din foste țări comuniste, cum ar fi Lituania, majoritatea celor distruse trebuie reconstruite. "În primele opt luni de război, Ucraina nu a suferit atât de mult, deoarece aveam un stoc mare de transformatoare [de rezervă]", a declarat Kudrytskiy. "Acum sunt o nevoie crucială".
