În cei aproape trei ani de conflict, Ucraina a devenit un consumator critic de produse petroliere importate, în condițiile în care o parte considerabilă a rafinăriilor sale au fost distruse sau oprite. În această ecuație, România – prin portul Constanța și terminalul său petrolier strategic, Oil Terminal S.A. – a fost una dintre principalele porți de aprovizionare. În ciuda rolului strategic al Portului Constanța, ucrainenii sunt nemulțumiți de faptul că autoritățile din România nu verifică atent originea produselor și există riscul ca în Ucraina să ajungă țiței provenit din Rusia. Autoritățile din Ucraina au avertizat că vor impune sancțiuni și controale asupra produselor provenite din Portul Constanța.
Portul Constanța are un important rol strategic în regiune și acesta ar urma să fie cu atât mai mare în momentul în care ar începe reconstrucția Ucrainei. Se mizează pe faptul că Portul Constanța va deveni principalul hub logistic pentru transportul către Ucraina, dar în actualele condiții situația ar putea fi reevaluată.
Între 2022 și 2024, terminalul a înregistrat o creștere spectaculoasă: cifra de afaceri a crescut cu peste 220%, iar profitul net cu 330%, potrivit datelor financiare publice. În același timp, Constanța a devenit cel mai mare importator de motorină din regiunea Mării Negre, conform datelor S&P Global Commodity Insights, cu peste 4,4 milioane de tone importate anual.
Această expansiune a fost determinată nu doar de cererea ucraineană, ci și de poziționarea României ca hub logistic și comercial între statele Uniunii Europene, Orientul Mijlociu și Marea Caspică.
Compania, înfiinţată în 1898 şi prezentă de peste un secol în industria petrolieră românească, este cel mai mare operator de produse petroliere din zona Mării Negre. Terminalul oferă servicii de recepţie, manipulare, stocare, încărcare şi descărcare de ţiţei, produse petroliere, petrochimice şi alte materii prime lichide, pentru import, export şi tranzit.
Pe fondul conflictului, portul Constanţa a devenit un punct logistic crucial pe axa est–vest a lanţului european de aprovizionare cu carburanţi – o sursă esenţială pentru Ucraina, într-un context în care importurile cu destinaţia Kiev deveniseră vitale.
Evoluţia rapidă a terminalului
Conform informaţiilor disponibile, activitatea Oil Terminal S.A. s-a intensificat semnificativ în perioada 2022–2024, generând un salt considerabil al cifrei de afaceri şi al profitului. Terminalul a investit, printre altele, în creşterea capacităţilor de stocare, inaugurând în 2024 un rezervor de 55.000 mc – o investiţie care ar fi trebuit să fie una strategică, dar care, potrivit unor surse, este nefuncţională, în contextul geopolitic actual.
În ansamblu, terminalul de la Constanţa a devenit, în 2024, cel mai mare importator de motorină din regiunea Mării Mediterane – Mării Negre: 4,4 milioane de tone importate, cu accent pe livrările către Ucraina.
Acest salt reflectă atât strategia companiilor româneşti şi internaţionale de trading cu produse petroliere, cât şi cererea tot mai mare a Ucrainei, care avea nevoie urgentă de aprovizionare în condiţiile războiului.
Schimbarea bruscă de paradigmă
Potrivit informaţiilor recente, România se confruntă acum cu un blocaj sever pe piața ucrainiană. În septembrie 2025, Ucraina a avertizat că poate impune sancţiuni asupra livrărilor de produse petroliere care au ca punct de origine portul de la Constanţa, din cauza suspiciunilor privind originea ţiţeiului sau a produselor livrate – în special riscul ca acestea să provină din ţiţei rusesc sau din importuri directe sau indirecte din India (Sursa: USM Media – “Ukraine restricts diesel fuel imports from India”)
Odată cu intrarea în vigoare, la 1 octombrie 2025, a acestei decizii, fluxurile de motorină către Ucraina au fost afectate semnificativ. O parte importantă din aprovizionarea care tranzita România a fost suspendată și supusă unor controale suplimentare și extinse. (Sursa: Interfax Ukraine). Deși până la acea dată România asigura peste 40.000 de tone săptămânal pieței ucraniene, în ultimele 4 săptămâni au mai fost livrate doar puțin peste 7.000 de tone, provenite din producția internă a OMV și dintr-o barje, cu produse petroliere de origine Orientul Mijlociu, ce a stat în procedură de control peste 10 zile. Peste 150.000 de tone de carburant, în fiecare lună, pierde terminalul o dată cu aceste noi măsuri.
Pentru Oil Terminal, această schimbare a contextului extern s-a tradus într-o reducere drastică a perspectivelor de creştere. Cifrele anticipate pentru 2025 – considerate anterior record – sunt acum ameninţate de un colaps comercial. Potrivit articolelor de presă, compania s-ar fi confruntat cu o scădere a cifrei de afaceri de peste 45% faţă de prognozele iniţiale.
În ciuda informațiilor publice transmise de autoritățile ucrainiei, după instituirea supra-contrului cu privire la produsele importante prin Constanța, un vapor cu origine India a fost descărcat în terminalul de la Marea Neagră alimentând, o data în plus, informațiile că piața ucrainiană nu mai este o prioritate pentru conducerea terminalui.
Cauze şi implicaţii – piața ucrainiană încearcă să înțeleagă ce se întâmplă în terminal
Mai mulţi analişti şi surse ucrainene indică faptul că blocajul ar avea la origine lipsa unei politici comerciale, la nivelul conducerii terminalului, adaptate la realităţile regionale şi la riscurile geopolitice, nealinierea la pachetele de sancţiuni impuse de Uniunea Europeană şi de U.S. Department of the Treasury privind produsele energetice ruseşti sau provenite din lanţuri conexe, dar și absenţa unei comunicări eficiente între autorităţile române, în speță compania Oil Terminal și Ministerul Energiei, cu autoritățile ucrainene, privind trasabilitatea şi conformitatea produselor livrate.
Potrivit acelorași surse ucrainene, decizia autorităţilor de la Kiev de a aplica, începând cu 1 octombrie, controale speciale pentru toate produsele petroliere provenite din Constanţa a fost motivată exclusiv prin „pasivitatea autorităţilor române şi lipsa de interes” faţă de verificarea originii produselor, eliminarea riscului de ţiţei rusesc și excluderea produselor provenite din India – în prezent cel mai mare importator mondial de petrol rusesc.
Deși sub autoritatea Ministerului Energiei, Oil Terminal S.A. a acționat, prin conducerea executivă, nestingherită, în sensul nerespectării sancțiunilor, fără ca niciun ministru să ia măsurile ce se impun pentru a proteja interesul strategic al României, dar mai ales relația geo-strategică cu Ucraina.
Astăzi este al 12 -lea ceas. Ucraina a tras semnalul de alarmă. De acum depinde de autoritățile române.
De ce este important pentru România
O serie de decizii politice și comerciale neinspirate, la nivelul conducerii companiei, au fracturat un mecanism economic care, până în 2024, funcţiona eficient. În urma suspiciunilor privind proveniența rusească a unor produse petroliere tranzitate prin România, autoritățile ucrainene au introdus regimul special de verificare („supra-control”) pentru toate mărfurile livrate din Constanța.
De facto, acest lucru a blocat exporturile românești, în special pe cele operate de traderi internaționali și de companii locale. Surse din industrie vorbesc despre o scădere de peste 45% a cifrei de afaceri față de prognoza bugetată pentru 2025.
Pierderile sunt semnificative:
statul român pierde zeci de milioane de euro lunar din taxe, accize, tarife portuare și servicii de transport;
imaginea României ca partener comercial credibil în regiune este afectată;
companiile românești își pierd accesul la o piață aflată în expansiune, unde concurența poloneză, grecească și slovacă a ocupat rapid spațiul lăsat liber.
Pe termen mediu, reputaţia României ca hub logistic regional pentru energie şi carburanţi riscă să fie serios afectată. În acelaşi timp, capacitatea Oil Terminal de a susţine investiţiile, locurile de muncă (peste 1.000 de angajaţi) și rolul său strategic în securitatea energetică națională este pusă sub semnul întrebării.
La începutul conflictului, România a avut ocazia să se poziționeze ca actor regional strategic în domeniul carburanților destinați Ucrainei, iar Oil Terminal a fost în centrul acestui ecosistem. Totuși, lipsa adaptării la realitățile geopolitice și comerciale – controlul originii produselor, alinierea la sancțiuni, comunicarea cu partenerii – pare să fi dus la pierderi majore.
În consecință, România trebuie să-și regândească strategia, atât la nivel de stat (prin politici comerciale, alinierea la sancțiuni și coordonare regională), cât și la nivelul companiilor, care trebuie să asigure trasabilitatea, conformitatea și sustenabilitatea lanțurilor de aprovizionare.
În absența acestor măsuri, avantajul strategic de ieri s-a transformat într-un cost major astăzi.
Cazul Oil Terminal nu este doar o criză comercială punctuală, ci un simptom al unei probleme mai profunde: incapacitatea autorităților de a corela interesele economice naționale cu obligațiile geopolitice europene și cu prioritățile regionale, care pot asigura fluxuri stabile de expansiune economică și de internaționalizare a unor afaceri românești.
România are infrastructura, poziția și competența necesare pentru a fi un hub energetic regional. Însă lipsa unei strategii coerente și a unei diplomații economice active riscă să transforme acest potențial într-un avantaj pierdut.
Dacă 2024 a fost anul expansiunii Oil Terminal S.A. , 2025 a devenit semnalul de alarmă, iar dacă autoritățile române nu i-au decizii urgente cu privire la eliminarea produselor petroliere provenite din petrol rusesc, precum și al celor provenite din țări importatoare nete de țiței și produse petroliere rusești, cum ar fi Turcia, India sau mai nou Georgia, riscă să devină irelevantă pe piața energetică regional și să își piardă statul de hub regional la Marea Neagră.
Anul 2026 va arăta dacă România poate învăța din propriile greșeli – și dacă își poate recâștiga locul pe harta energetică a Europei de Est. Fără o atitudine fermă și clară cu privire la eliminarea a tuturor mijloacelor de finanțare a mașinăriei rusești România nu poate fi și nu poate deveni un partener în reconstrucția Ucrainiei
Comentează