Profesorul de religie e agresor sau VICTIMĂ?

Despre profesorul de religie din Botoșani acuzat că ar fi agresat un elev aflăm între timp: că acel copil nu a fost agresat sau umplut de sânge, și nici vorbă de dat cu capul de pereți sau de comoție cerebrală – camerele școlii și ale primăriei arată că băiatul pleacă de la școală fără nici o urmă de agresiune; a fost doar tras de ureche de profesorul de religie, după ce a încercat să-și lovească dascălul cu piciorul, la sfârșitul orei; după o oră în care l-a deranjat în continuu pe profesor, inclusiv cu tot felul de măscări; profesorul de religie nu i-a cerut să-și facă semnul crucii – știind că elevul este penticostal; tatăl copilului, de etnie rromă, ar fi agresat în trecut un alt profesor al școlii. Mai multe informații pe Blogurile Adevărul, pe platforma AN și pe wall-ul jurnalistului Paul Gabriel Andrei.

În plus, o parte a mass-media l-a desființat, pur și simplu, pe acel profesor fără să-i ceară nimeni un punct de vedere – sau punctul de vedere al ierarhilor săi. Iar filmulețul pe care l-a dat B1TV în loop și care ar fi demonstrat agresiunea e un filmuleț de acum șapte ani despre un alt caz; și nu e din Botoșani, e din Suceava. Cum ar veni, fraudă cu bună știință și pe față.

Și asta în condițiile în care primarul localității i-a luat apărarea profesorului de religie – arătând că acesta se bucură de o reputație impecabilă, că o parte a mass-media a deformat mult faptele, şi că foarte probabil preotul este victima unei încercări de intimidare şi şantaj. Părintele Constantin Sturzu, Purtător de cuvânt al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, a arătat că în acest caz „s-a intoxicat opinia publică într-un mod stupefiant, încurajându-se nu doar anticlericalismul, ci și escaladarea unui presupus conflict interreligios.”

Nu știu cum se cheamă această intoxicare a opiniei publice. Anticlericalismul e una, dar să desființezi un om în acest fel este cu totul altceva. Înțeleg, ne bucurăm că am „demascat” cu mânie proletară un „popă violent” – dar dacă contextul e cu totul altul, și dacă adevărul e cu totul altul? Am jubilat, am făcut mult trafic pe net și puncte de audiență, dar prețul e că am distrus un om. I-am distrus reputația, l-am distrus și psihic. Cam acesta e „jurnalismul” în ziua de azi. ProTv, B1TV și toate celelalte televiziuni „deontologice”, „de știri”. Că tot vorbim și de #fakenews.

Cine este de fapt adevărata victimă în această poveste?

____

Comentariu de Gabriel Popa, invitat