Premium
Narcisele ocupă un loc deosebit în peisajul primăverii, înflorind în lunile martie-mai. Florile împrăștie în aer o mireasmă inconfundabilă, specială, foarte puternică, motiv pentru care nu este o floare îndrăgită de toată lumea.
În medicina tradițională japoneză, narcisa era folosită la vindecarea rănilor. Românii foloseaua narcisa pentru proprietățile emoliente și laxative. Arabii foloseau narcisa ca afrodisiac.
Substanțele toxice conținute de narcisă sunt alcaloizii: licorenina, gelantina, licorina, narcisidina. Bulbul narcisei este toxic, ingerarea acestuia provoacă greață, vomă, dureri de stomac, hipertensiune iar seva plantei, poate provoca, în contact cu pielea, reacții alergice.
Deși planta este foarte toxică, florile conțin și substanțe cu proprietăți calmante, emoliente, dezinfectante.
În scop fitoterapeutic se utilizează florile și bulbii. Planta se recoltează din luna februarie până în luna aprilie. Florile și bulbii au efecte calmante, liniștitoare, emoliente, dezinfectante, antiseptice, sedative, tahicardice, antitusive, antiasmatice, emetice.
Pentru uz intern narcisa este folosită pentru în caz de diaree, nevroză cardiacă, tahicardie, astm, nevroză, stări de agitatie și anxietate, boli pulmonare, anxietate, tuse convulsivă — sub formă de sirop, decoct, infuzie, din flori și bulbi.
Pentru uz extern preparatele obținute din narcisă se folosesc pentru vindecarea rănilor și leziunilor ușoare. În general, întrebuințarea în scopuri terapeutice a preparatelor care au în compoziție această plantă se face numai sub stricta îndrumare a unui specialist, scrie realitatea.net.
