Premium
Europarlamentarul român Laurențiu Rebega propune ca proiectul de țară al României ”să schimbe modelul de creștere economică”: ”trebuie să se concentreze pe crearea unui avantaj competitiv al țării noastre care să ducă rapid la reducerea decalajelor dintre România și statele dezvoltate ale UE! Dar fără o susținere financiară pe măsură, planul de țară va eșua! Proiectul de țară trebuie să aibă forța de a mișca lucrurile!”, a scris Rebega pe pagina sa de facebook.
Refertior la sursa unui asemenea proiect, Rebega face referire la ”resursele financiare acordate de UE: 42 de miliarde de euro, bani alocați pentru 2014-2020, fără să mai pun la socoteală așa numitul Plan Juncker care acordă statelor membre încă 350 de miliarde, cu condiția să existe planuri viabile și bine argumentate, astfel încât să fie aprobate la Bruxelles. E clar că un obiectiv prioritar trebuie să fie utilizarea la maxim a banilor europeni aflați la dispoziția țării noastre. Însă până acum, în România, aproape toți banii care au venit din exterior, fie de la UE, fie din ISD, fie din împrumuturi, au intrat în proiecte care nu duc la o dezvoltare durabilă, bazată pe export masiv de valoare adăugată. Banii străini au intrat, repet, aproape toți, în proiecte care au impulsionat consumul și, în consecință, dependența României de marile puteri industriale și de marile companii și bănci transnaționale”.
Potrivit europarlamentarului, ”România nu se poate dezvolta fără bani, fără finanțare externă. Dar nici UE, nici băncile sau investitorii străini nu sunt filantropi! Toate aceste organisme, când dau bani, își urmăresc profitul și interesele. Problema este la noi! Toate partidele și toți politicienii aflați la putere în România, din 1990 încoace, au negociat catastrofal acordurile de împrumut și au acceptat ca banii obținuți să fie dirijați către proiecte sau investiții care au încurajat consumul și au crescut peste măsură profiturile companiilor străine”.
De unde și soluțiile propuse de Laurențiu Rebega: ”Prima este ca proiectul de țară să urmărească obiectivul strategic al schimbării modelului de dezvoltare. A doua este ca sistemul politic să devină cu adevărat național și să negocieze finanțări reciproc avantajoase”.
