Deputatul PSD, Liviu Pleșoianu, a reacționat după ce ALDE a lansat, după consultările de la Cotroceni, propunerea unui acord parlamentar privind statul de drept și respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Pleșoianu spune că este imposibil să se ajungă la un consens în privința legilor justiției.
„Mărturisesc faptul că nu pricep defel la ce s-or gândi domnii Juncker, Iohannis și Tăriceanu atunci când vorbesc despre necesitatea unui „consens” în privința legilor Justiției. Din punct de vedere logic, dacă omenirea ar fi aptă pentru consens, nu ar mai exista nicăieri pe planetă partide politice și vot. Partidele și votul există tocmai pentru că natura umană face imposibilă situația în care toți oamenii gândesc și doresc la unison.
În democrație, cetățeanul „Popescu” votează partidul „X” pentru că rezonează cu principiile și/sau promisiunile partidului „X”, iar cetățeanul „Ionescu” votează partidul „Y” pentru că rezonează cu principiile și/sau promisiunile partidului „Y”. Indiferent care partid câștigă alegerile, cetățeanul „Popescu” va considera pe bună dreptate că partidul „X” – pe care l-a votat – trebuie să acționeze în continuare în acord cu principiile pe care le-a declarat și care l-au determinat să-l voteze. De asemenea, cetățeanul „Ionescu” se va aștepta ca partidul „Y” – pe care l-a votat – să-i respecte încrederea acordată și să acționeze ca atare. Dacă însă partidele „X” și „Y” renunță la principiile care le-au adus voturile, atunci cetățenii „Popescu” și „Ionescu” nu se mai simt și chiar nu mai sunt reprezentați de cei pe care i-au votat. Partidele „X” și „Y” ajung la un „consens”, dar „Popescu” și „Ionescu” nu ajung la niciun consens.
De ce există, în orice democrație, pluralism politic? De ce există „putere” și „opoziție”? Pentru că oamenii - ca dat al speciei lor – NU se pot pune cu toții de acord. De-aia avem mai multe partide – pentru că este IMPOSIBIL ca toți oamenii unui popor să vadă lucrurile la fel! E simplu...
În sensul celor de mai sus, este evident că un „consens” la nivel național nu e posibil decât ca efect al fricii, într-un regim de tip dictatorial. Consensurile naționale sunt consensuri ale fricii, nu consensuri reale între oameni liberi.
În concluzie, nu pricep deloc despre ce „consens” pe legile Justiției ar putea fi vorba, de pildă, între mine și distinsa Macovei, între mine și distinsul Werner, ori între mine și distinsa Chichirău...”, transmite Liviu Pleșoianu printr-un comunicat de presă.
Comentează