Mark Rutte și-a pecetluit numirea în funcția de viitor secretar general al NATO săptămâna trecută, după ce președintele României, Klaus Iohannis, a renunțat la candidatura sa pentru această funcție. Rutte, care urmează să plece de la conducerea guvernului olandez funcție pe care a deținut-o timp de 14 ani, va avea nevoie de tot simțul său diplomatic pentru a conduce NATO într-una dintre cele mai dificile perioade ale sale din toate timpurile, scrie Diario de Noticias, citat de Rador Radio România.
Una dintre primele provocări căreia va trebui să-i facă față în calitate de secretar general va fi posibila revenire a lui Donald Trump la Casa Albă, dacă republicanul va câștiga alegerile prezidențiale din 5 noiembrie. În timpul mandatului său, Trump a vorbit chiar despre retragerea Statelor Unite din Alianță și a amenințat că nu va proteja aliații dacă nu vor cheltui mai mult pentru apărare, Jens Stoltenberg fiind creditat pentru că a evitat o criză care l-ar fi putut determina pe republican să creeze o ruptură în Alianţă. Dacă Trump va fi ales, Rutte va avea nevoie de toate aptitudinile diplomatice pentru a evita orice slăbire a rolului Washingtonului. În acest scop, el ar putea să se ridice la înălțimea poreclei sale de "vrăjitor al lui Trump”" datorită capacității sale de a face față fostului (și potențialul viitorului) președinte al Statelor Unite.
Rutte este creditat în mod semnificativ pentru că a salvat unui Summit NATO în 2018, vorbind cu Trump despre cheltuielile pentru apărare, contrazicându-l pe american. Într-o conversație care a devenit virală, Trump a afirmat că ar fi "pozitiv" dacă UE și Statele Unite ar reuşi sau nu să încheie un acord comercial, Rutte răspunzând cu voce tare: "Nu! Nu este pozitiv. Trebuie să rezolvăm ceva". În luna februarie, el a declarat public că Europa trebuie să lucreze "cu oricine este pe ringul de dans". "Toate acele lamentări și reclamaţii referitoare la Trump, le aud constant în ultimele zile, să nu mai facem asta", a declarat el la Conferința de Securitate de la München.
Calea de urmat pentru Ucraina
Și, deși provocarea Trump ar putea să nu se materializeze, nu același lucru se întâmplă cu războiul din Ucraina. Țările din NATO - în frunte cu Statele Unite - au livrat până acum 99% din ajutorul militar străin care a menținut forțele Kievului în luptă. Pe măsură ce războiul se apropie de cel de-al patrulea an, Rutte va juca un rol fundamental în mobilizarea aliaților Ucrainei pentru a se asigura că sprijinul nu se epuizează.
Alianța, la Summit-ul său din iulie, ar trebui să-și asume un rol mai important în coordonarea livrărilor de arme, așa cum a afirmat deja Stoltenberg, și dorește ca țările să își asume un angajament pe termen lung. Totodată, Kievul a exercitat presiuni pentru a deveni membru NATO, presiune care urmează să se intensifice în următorii ani, în ciuda obiecției unor state membre precum Germania sau SUA. În acest sens, Rutte va trebui să echilibreze și așteptările Ucrainei faţă de reticența principalilor săi aliați.
Problema rebelilor
O altă provocare cu care olandezul va trebui să se confrunte în cadrul NATO este modul în care să trateze țări precum Ungaria, care a spus deja că nu sprijină Ucraina, Țările de Jos, care vor avea acum un guvern mai pro-Kremlin și un fan lui Trump, sau Franța, care riscă să aibă în curând un guvern de extremă-dreapta, deși potențialul viitor prim-ministru, Jordan Bardella, a dat înapoi miercuri în discursul său și a dat asigurări că Franța nu va părăsi conducerea strategică militară a NATO cât timp va dura războiul din Ucraina.
Indiferent de desfăşurarea acestui război, aliații spun că probabil se vor confrunta cu o amenințare din partea Rusiei în următoarele decenii. Anul trecut, NATO a semnat cele mai cuprinzătoare planuri de apărare ale sale de la sfârșitul războiului rece, menite să împiedice orice potențial atac al Moscovei. Sarcina principală a lui Rutte va fi să încerce să se asigure că NATO este pregătită și, în același timp, să evite ca tensiunile să se transforme într-un posibil conflict nuclear cu Rusia.
După cum a arătat invadarea Ucrainei, companiile occidentale erau prost pregătite pentru a răspunde cerințelor unui război la scară largă, după decenii de investiții reduse. Producția a început să crească, dar Rutte va trebui să mențină presiunea asupra industriei și ca aliații să continue să cumpere ceea ce este necesar.
Negocieri cu statele membre
Pentru toate acestea, este necesară o investiție crescândă în apărare din partea statelor membre. La un deceniu după ce NATO a stabilit ținta cheltuirii de către aliaţi a 2% din Produsul Intern Brut pentru apărare, doar 23 din 32 au atins această limită în acest an. Misiunea lui Rutte va fi să-i determine celelalte ţări să atingă obiectivul și să se asigure că altele nu dau înapoi, o provocare care nu va fi ușoară, având în vedere că olandezul a reușit să facă astfel încât Ţările de Jos să atingă ținta în ultimul său an de mandat. Ieri, Parlamentul Lituaniei a votat în favoarea majorării taxelor pentru a crește cheltuielile pentru apărare anul viitor la 3% din PIB.
Deși NATO este legată de zona euro-atlantică, SUA au exercitat presiuni asupra aliaților pentru a acorda mai multă atenție pericolele prezentate de Beijing. Parteneriatul în creștere al Chinei cu Rusia a propulsat amenințarea în mintea multor aliați europeni și a văzut NATO construind legături cu țări precum Japonia, Coreea de Sud și Australia.
Dar unora, precum Franța, le este frică să nu distragă atenția NATO de la zona lor, iar noul lider al Alianței va trebui să facă față de asemenea acestei situații delicate.
Comentează