Premium
Valurile vieții ne pun credința la încercare, dar privirea ațintită spre Mântuitorul și harul Duhului Sfânt ne ajută să nu ne scufundăm, a explicat duminică Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul. „Cât timp Petru privește la Iisus, merge pe apă ca pe uscat. Când privirea lui se abate de la Iisus și privește realitatea neprielnică din jur, începe să se scufunde.”
Sfântul Apostol Pavel, scriindu-le creștinilor, le spunea: „Să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei”, a amintit episcopul vicar patriarhal, potrivit basilica.ro.
„Deci lupta noastră duhovnicească seamănă cu lupta lui Petru cu valurile și cu fricile, cu temerile lui”, a spus el. Sfântul Petru credea, dar, „prealumescul din noi pune această credință la încercare”, a subliniat ierarhul. Doar „prezența Duhului Sfânt în noi ne poate face această credință de neclintit”.
„Credința lui era nedesăvârșită, ca a tuturor ucenicilor”, a mai subliniat Preasfințitul Părinte Varlaam.
Ea „se întărește și devine atotbiruitoare în ziua Pogorârii peste ei a Duhului Sfânt. Mântuitorul le-a spus înainte de Pătimiri: «Ședeți în cetate, până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus». Această «putere de sus», puterea Duhului Sfânt, i-a făcut pe pescari apostoli și pe mulți păgâni mucenici.”
„Credința noastră, dacă nu este întărită de prezența harului Duhului Sfânt în inima noastră, este o credință nedeplină”, a precizat părintele episcop vicar patriarhal. „Este o credință oscilantă și ne asemănăm cu tatăl din Evanghelie, care a spus: «Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!»”
După ce Mântuitorul l-a prins de mână pe Sfântul Petru și a urcat cu el în corabie, au avut loc alte două minuni: furtuna a încetat, iar corabia a ajuns, în mod minunat, de îndată la mal.
„Iată că, după ce Iisus S-a aflat în corabie, la cârma ei, de îndată au ajuns la țărmul dorit”, a subliniat ierarhul. „Ideea centrală a acestei evanghelii este cea de Biserică.”
„Corabia aici simbolizează Biserica lui Dumnezeu, Care este prezent permanent în Biserica-corabie sub chipul Sângelui și al Trupului, în Sfânta Euharistie, sau Sfânta Împărtășanie, care se păstrează în chivotul de pe Sfânta Masă.”
„De aceea, creștinii, când au construit propriile biserici, le-au construit având forma de corabie, altarul simbolizând partea din față, care spintecă apele mării acestei vieți, trecându-ne de la moarte la viață și de la pământ la cer”, a explicat Preasfințitul Părinte Varlaam.
„Turla Bisericii, cu crucea, reprezintă catargul corăbiei, care are în vârf drapelul Bisericii noastre, care este Crucea lui Hristos cea de viață făcătoare.”
Fiindcă Domnul vrea ca toți oamenii să se mântuiască, „El îi dorește pe toți oamenii care cred în El în Biserică, în corabia cu care noi străbatem marea istoriei, marea vieții fiecăruia dintre noi spre limanul cel lin al Împărăției veșnice a lui Dumnezeu”, a mai spus ierarhul.
„Iisus Hristos este prezent în Biserică până la sfârșitul veacurilor, așa cum a fost prezent în corabia învăluită de furtună a ucenicilor. Să rămânem permanent în această corabie, fiindcă numai ea ne poate muta de la pământ la cer, de la viața trecătoare la viața veșnică,” a încheiat el.
Să ne învrednicească Bunul Dumnezeu să avem credință deplină, credință întărită și luminată de prezența harului Duhului Sfânt în inimile noastre și să rămânem permanent neclintiți în această corabie. Doar ea este unica scăpare din toate greutățile lumii acesteia.
