Premium
Întreg programul economic și social al PSD se poate prăbuși. Ca un castel din carti de joc. Pornind de la o singură piesă lipsă din marele puzzle. Dar dacă se întâmplă așa, PSD plus ALDE nu mai au încotro. Sub un pretext sau altul și încercând din răsputeri să nu pună coada între picioare, vor trebui să abandoneze guvernarea. În mâinile cui? Și de ce fac afirmația că majoritatea se află într-un cerc vicios?
Programul de guvernare, care a asigurat succesul politic al PSD în alegeri, a fost extrem de angajat. Și de ambițios. Și mai ales foarte complex. Întreg angrenajul trebuia să funcționeze impecabil. Orice piesă lipsă sau orice piesă modificată schimbă totul în mod radical. Iar acum ne afăm exact într-un asemenea moment.
Programul social gândit pe patru ani, de natură să asigure creșteri constante ale pensiilor și salariilor, ale indemnizațiilor pentru copii ș.a.m.d., nu poate funcționa în absența unor măsuri de natură economică și fiscală. Ca să dau un singur exemplu, dacă PSD nu găsește o soluție pentru ca dările sociale să fie corect plătite de către toți angajații fie în mod direct, fie în mod indirect, prin intermediul angajatorilor, atunci la buget nu pot intra sumele necesare susținerii creșterilor din nivelul de trai. Și tocmai de aceea, PSD a căutat și a identificat o soluție. Denumită splitarea obligațiilor derivate din contracul de muncă. O măsură care, iată, întâmpină o uriașă rezistență, atât din partea sindicatelor cât și din partea patronatelor. Și încă un exemplu. Pentru a stimula mediul de afaceri și pentru a crește veniturle persoanelor fizice și pentru a introduce mai mulți bani în investiții și în consum, PSD preconizează reducerea impozitului pe profit de la 16 la 10%. Cu această măsură nu sunt însă de acord primăriile. Adică întreaga administrație publică locală, pentru că altfel scad veniturile și, automat, primarii vor avea mai puțini bani de investit.
Citește și: Semnalul de alarmă care CUTREMURĂ mii de oameni! De ce ar putea să dispară ajutoarele de căldură
Am dat doar două exemple. Ele sunt, firește, mai multe.
Macroingineria operată de PSD prin punerea în operă a celor mai importante măsuri din programul de guvernare, trece spre finalul acestui an printr-un examen capital. Pe care îl va promova sau nu. Toate măsurile care urmează să fie implementate, unele dintre ele chiar prin ordonanțele de urgență pe care Guvernul Tudose a tot amânat să le dea, devin parte integrantă a noului buget. A bugetului pe 2018. Iar bugetul pe 2018 nu poate funcționa fără un Cod Fiscal. Care trebuie și el schimbat din temelii în raport cu toate măsurile preconizate. Bugetul de stat nu mai poate fi amânat. Guvernul și majoritatea parlamentară s-au angajat să-l prezinte în această lună. Astfel încât în decembrie el să fie dezbătut și adoptat. În funcție de noul buget de stat și de noua ordine fiscală, cetățenii și societățile comerciale își pot face panurile petru anul viitor. Acesta este un punct de aparentă sau reală inflexiune. Aici se poate rupe totul.
Citește și: Vești bune pentru copiii din România: Ce bani ar putea primi de la 1 ianuarie
Undeva, PSD și ALDE au greșit în mod capital. Fie calculele lor sunt eronate și întreaga proiecție se dovedește a fi văzduhistă, adică o trăznaie de mari proporții, fie modul în care guvernanții și decidenții politici au înțeles să trateze cu patronatele și cu sindicatele și să-și comunice opiniei publice rând pe rând măsurile, cu toate argumentele necesare, este profund greșit. Sau ambele la un loc.
Să mă fac mai bine înțeles. Dacă soluțiile identificate de PSD sunt bune, indiferent cât de revoluționare par ele, atunci ele trebuiau explicate în mod coerent întregii populații, într-o manieră care să insufle încreere și nu neîncredere. Ceea ce nu s-a întâmplat. Dimpotrivă. Rar am văzut o guvernare și o majoritate parlamentară care să producă zilnc atât de multe declarații controversate și atât de multe reveniri și retractări. Toate acestea creează, în mod firesc, suspiciune. În lipsa încredererii, niciun program politic nu poate fi aplicat. Și cu atât mai mult unul extrem de ambițios.
Citește și: Mişcare de forţă a Băncii Naţionale: Cum vrea BNR să stopeze ‘cămătarii cu acte’
Dar este posibil ca toată această teribilă bâlbâială să aibă o cauză mai gravă decât incoreneța în planul comunicării. Este posibil ca, pe parcurs, arhitecții acestui program, în momentul în care au trecut la ingineria propriu zisă, să fi constatat că piesele nu au fost bine proiectate. Că angrenajul nu funcționează. Ceea ce este, firește, de natură să creeze nesiguranță, ezitări, controverse și bâlbâieli majore în rândul decidenților politici.
Una sau alta sau amândouă au adus PSD și ALDE în situația de azi, plasând majoritatea în plin cerc vicios. Din care câștigătorii alegerilor de anul trecut nu vor putea ieși decât fie printr-un miracol, pe care românii îl așteaptă cu speranță chiar în aceste zile, cei care mai cred asa ceva, fie printr-un abandon mascat.
Citește și: Ce așteaptă Germania de la România când va deține președinția UE în 2019
În cel de-al doilea scenariu, PSD trebuie să găsească rapid o soluție pentru a abandona în mare viteză guvernarea. Înainte ca toată lumea să se dumirească în ce fundătură a împins statul român. Iar formula despărțirii de guvernare trebuie să fie atât de ingenioasă, încât cei mai mulți dintre susținătorii PSD să rămână cu convingerea că paridul pe care l-au votat a fost în mod brutal aruncat peste bord, chiar în momentul în care era gata să înfăptuiască marele proiect. Ar urma, continuând în logica aceluiași scenariu, ca la Palatul Victoria să se instaleze un alt guvern, susținut de alte forțe politice decât PSD plus ALDE. Întrucât PNL este încă total nepregătit să preia Executivul – și mai ales într-o asemenea situație excepțională – urmează ca la rândul său Klaus Iohannis, nemaiavând de ales, să intre într-o nouă fundătură gen Dacian Cioloș. Pe care PSD va ști, firește, să o fructifice mai târziu. Prin urmare, acest cerc vicios ne poate arunca într-un cerc vicios și mai mare.
Citește și: Zi istorică! Donald Trump a ajuns în Peninsula Coreeană, 'la doi pași' de liderul Phenianului
Un comentariu semnat de Sorin Roșca Stănescu, jurnalist
