Scena politică postdecembristă e permanent dezechilibrată. Un singur partid, PSD, cîştigă alegerile, domină Consiliile judeţene, face Guvernul. Acestui partid nu i se poate opune un partid de forţă asemănătoare. Consecinţele pentru scena politică, dar şi pentru România, le ştim. De 24 de ani,
România Liberă:
Formaţiunea condusă de Victor Ponta a acceptat, pe moment, solicitarea UDMR de a nu oferi PP-DD locuri în Executiv, mai ales că opoziția publică a Uniunii a fost dublată de cea a UNPR, în spatele ușilor închise. Social-democrații susțin că principala lor țintă a fost, de la început, colaborarea în plan local. Însă, un asemenea plan pe termen scurt nu exclude unul pe termen mediu, care să vizeze sesiunea parlamentară de toamnă și alegerile prezidențiale... La Camera Deputaților, PSD, UDMR , PC și grupul minorităților au 233 de voturi, față de majoritatea necesară de 203. În cazul în care cei 18 parlamentari UDMR ar părăsi majoritatea, ei pot fi, oricând, înlocuiți de cei 18 parlamentari PPDD. În plus, majoritatea s-a consolidat, recent, după ce 12 deputați s-au alăturat grupului lui Călin Popescu Tăriceanu. La Senat, coaliția PSD-PC-UDMR are, în prezent, 94 de voturi față de necesarul de 87. Dacă PSD ar pierde voturile a opt senatori UDMR, acestea ar fi compensate de cei trei senatori PPDD și de cei patru din grupul Tăriceanu, iar majoritatea ar avea 93 de voturi. Cu alte cuvinte, matematic, PSD nu mai are nevoie de UDMR dar o eventuală despărțire va avea loc pe baza unei decizii politice. O serie de lideri PSD se tem că partidul va fi dezavantajat dacă va intra în campnia prezidențială în timp ce este aliat cu UDMR. Ei evocă situația din 2004 când Adrian Năstase a pierdut teren în fața electoratului naționalist, după ce Mircea Geoană a afirmat că PSD va guverna cu UDMR după alegeri.
Ziarul Financiar:
Vestea bună: inflaţia, adică creşterea preţurilor, principalul coşmar al românilor timp de două decenii, a scăzut până la cel mai redus nivel din ultimii 50 de ani. În luna mai 2014, inflaţia anuală a coborât la 0,94%. Chiar şi pe vremea lui Ceauşescu aveam o inflaţie anuală de peste 3%. În mai faţă de aprilie, preţurile de consum au scăzut chiar cu 0,04%. Vestea proastă: această scădere a preţurilor vine în cel mai prost moment pentru economia internă, când companiile care se bazează doar pe piaţa internă, pline de datorii din anii de boom, au nevoie disperată de încasări mai mari ca să facă rost de cash pentru plata ratelor la bancă, a impozitelor şi taxelor sau a salariilor angajaţilor. Nimeni nu are nevoie de încasări nominale mai mici. Nu se putea un moment mai prost ca România să aibă scăderea inflaţiei.
Comentează