PSD vs. PSD. Baronii contraatacă.

După două săptămâni în care conflictul pe justiție a ocupat aproape integral agenda publică cu ofensive și contraofensive de fiecare parte, se pare că acum s-a intrat în faza războiului pozițional de uzură, ambele tabere revenind pe linia inițială a frontului. În tot acest noian de știri și declarații, s-a pierdut din atenția publicului un alt conflict foarte important pentru viitorul nostru, războiul lui Dragnea cu propriul partid, pentru obținerea controlului total și distrugerea oricărei forme de opoziție internă.

Lucrurile par a merge excelent în direcția dorită de Dragnea, mai ales după ce a reușit să îsi pună, în sfârșit, guvernul lui. Au tot apărut articole care anunțau lista neagră a lui Dragnea în PSD, oamenii deveniți indezirabili pentru că au constituit poluri alternative de putere, îndeosebi la ultimul conflict cu Tudose, care, în ciuda aparențelor, a făcut exact cam ce și-ar fi dorit Dragnea. I-a scos din vizuină și a fugit, lăsându-i singurei, la mila prădătorului. Mai mult, pentru a concretiza avantajul de moment, Dragnea „bagă” și un Congres, în scopul consolidării propriei poziții și a execuției statutare a opozanților. Execuțiile au început însă înaintea Congresului, Dragnea atacând unde îi doare mai tare, la sursa puterii locale respectiv funcția în administrația locală. În urma unui vot rapid, filiala PSD Dâmbovița a retras sprijinul politic președintelui Consiliului Județean, care a fost nevoit să demisioneze. După care, absolut întâmplător, consilierii județeni liberali din Vrancea au încercat introducerea pe ordinea de zi a unui proiect, prin care solicitau supunerea la vot a suspendării din funcție a președintelui CJ Vrancea, nimeni altul decât Marian Oprișan. Tot întâmplător, replica celui mai longeviv baron local din țară, a făcut referire la eșecul unei presupuse înțelegeri între liberali și Liviu Dragnea. A revenit ulterior și a spus că se referea la alt Liviu dar nimeni nu e naiv. Oricum, încercarea a fost un insucces răsunător, în care liberalii s-au făcut de râs, dar au reușit să-l trezească pe Oprișan.

Într-o primă declarație, acesta anunță că urmează să candideze la o funcție de conducere în cadrul Congresului PSD și a ridicat problema prevederilor statutare referitoare la situațiile penale, subliniind, pe bună dreptate, că el personal este curat ca lacrima. A fost judecat și achitat neavând alte tinichele cu iz penal zdrăngănind în urma lui. După care a reiterat ceea ce a mai spus și în perioada conflictului Tudose, respectiv faptul că România are nevoie de un proiect de țară pe termen lung, pentru o dezvoltare solidă și consistentă. Practic este cam singurul lider național al PSD, care promovează un discurs public constructiv, fără nicio referire la justiție, statul paralel, Soroș și alți adversari preferați, învinuiți și promovați de echipa Dragnea. Paradoxal, cel care era exponentul principal al imaginii baronului local corupt și opresiv din perioada lui Adrian Năstase, a devenit vocea rațiunii și exponentul responsabilității politice, într-un PSD despotic, aflat într-o continuă campanie de acaparare a tuturor componentelor puterii în stat, pe fondul unei lipse de performanță la guvernare demnă de CDR. Profitând de poziția sa de președinte al UNCJR, Oprișan a convocat președinții Consiliilor Județene, invitând și pe premierul Dăncilă. Într-o serie de declarații, aparent neagresive, Oprișan a punctat importanța colaborării mai strânse între Guvern și Consiliile Județene, precum și faptul că e nevoie de o descentralizare a puterii, pentru a nu mai fi nevoiți, cei care sunt cel mai aproape de cetățean, să bată ușile ministerelor.

Practic, încolțit fiind, Oprișan îi arată o mare pisică lui Dragnea, în perspectiva Congresului. A mobilizat președinții de CJ–uri, oameni care sunt conștienți că pot păți oricând din partea lui Dragnea ce a pățit colegul lor de la Dâmbovița, și care ar prefera să nu mai stea la mila miniștrilor lui Dragnea, care le împart fondurile după bunul plac al președintelui PSD. Acum, dacă Oprișan acționează “all in”, pe principiul „mor cu tine de gât” sau doar își creează o poziție solidă, pentru a-și salva propria piele, rămâne de văzut. Cert este că, spre deosebire de alții, se pare că nu așteaptă cuminte mila președintelui sau sabia acestuia.

Dragnea își permite acest război doar pentru o scurtă perioadă, pentru că majoritatea adversarilor interni reprezintă cele mai puternice filiale PSD din țară. Ori, apropierea alegerilor de orice fel, recomandă ca acești oameni să fie loiali partidului, altfel ar putea produce surprize, așa cum i-au produs și lui Năstase și lui Geoană și lui Ponta. Dacă va reuși să-i curețe politic, sperând într-o reconstrucție loială, sau dacă, la fel ca și predecesorii lui, își va găsi sfârșitul de mâna lor, vom vedea în perioada următoare. Ar trebui să țină cont că a deschis prea multe fronturi odată și că nu e singurul PSD-ist care are o relație bună cu tabăra cealaltă.

Oricum ar fi, privim la ei cum își scot ochii și așteptăm neputincioși o nouă ocazie să ieșim la vot, poate data viitoare chiar ieșim. Nu de alta dar țara trebuie și ea guvernată și se pare că în perioada asta nu se ocupă nimeni cu așa ceva.