Raport național al Inspecției Judiciare, după tragedia 2 Mai - Șoferii drogați, o problemă tratată neunitar de justiția din România

Raport național: Infracțiunile săvârșite sub influența substanțelor interzise, o problemă persistentă pe drumurile din România

Un nou raport al Inspecției Judiciare, realizat în contextul scandalului general de accidentul din 2023 din localitatea constanțeană 2 Mai, scoate la iveală amploarea și complexitatea infracțiunilor comise sub influența substanțelor interzise în România. Analiza, care acoperă perioada 1 ianuarie 2020 – 1 iunie 2023, relevă că peste 6500 de cauze având ca obiect deținerea și utilizarea acestor substanțe au fost înregistrate la nivel național. Cele mai frecvente infracțiuni sunt legate de conducerea vehiculelor sub influența drogurilor, cu un număr semnificativ de cazuri soluționate prin condamnări și amenzi. Raportul subliniază necesitatea unor măsuri legislative mai stricte și a unei coordonări mai eficiente între autoritățile implicate pentru a combate eficient acest fenomen care pune în pericol siguranța publică.

• Raportul integral, AICI! (.pdf)

Control național

Prin Ordinul nr. 113/24.08.2023 al inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare, s-a dispus efectuarea unui control național privind cauzele având ca obiect deținerea de substanțe interzise și infracțiuni săvârșite sub influența acestora. Verificările au vizat activitatea desfășurată la nivel național de parchete și instanțele de judecată în perioada 1 ianuarie 2020 – 1 iunie 2023 și s-au desfășurat în perioada 25 august – 23 noiembrie 2023. Obiectul controlului a inclus atât date statistice puse la dispoziție de unitățile de parchet și instanțele judecătorești, cât și hotărârile judecătorești relevante.

Date statistice

În perioada 2020-2022, la nivel național au fost înregistrate 5.199.665 cauze penale, dintre care 6585 au avut ca obiect infracțiuni săvârșite sub influența substanțelor interzise. Dintre acestea, 27,02% au fost soluționate prin clasare, 0,61% prin renunțare la urmărirea penală, 27,8% prin acorduri de recunoaștere a vinovăției, iar 31,71% prin rechizitorii.

Cele mai multe cauze au fost înregistrate în zonele de competență teritorială ale Parchetelor de pe lângă Curțile de Apel București, Cluj și Timișoara, în timp ce Parchetele de pe lângă Curțile de Apel Bacău, Constanța, Iași și Suceava au înregistrat un număr mult mai mic de sesizări.

Județele cu cele mai multe infracțiuni legate de consumul de droguri

În privința cauzelor soluționate de instanțele judecătorești, majoritatea au fost soluționate prin condamnări la pedeapsa amenzii (12,5%), închisoare cu executare (8,7%), suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (43,1%) și amânarea aplicării pedepsei închisorii (27,3%).

Pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) din Codul penal, care constă în interzicerea dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule, a fost aplicată în 15% dintre cazuri, iar obligația prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal a fost instituită pe durata termenului de supraveghere în 44% dintre soluțiile de amânare a aplicării pedepsei.

Concluzii

Raportul subliniază că infracțiunile săvârșite sub influența substanțelor interzise reprezintă un procent relativ redus din volumul total de activitate al Ministerului Public. Majoritatea infracțiunilor analizate sunt legate de conducerea vehiculelor sub influența substanțelor psihoactive. Se constată o distribuție neregulată a sesizărilor și o practică neunitară a soluțiilor adoptate de organele de urmărire penală și de instanțele de judecată.

Propuneri

1. Completarea Planului de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale în domeniul drogurilor 2022-2026 cu obiective clare pentru combaterea conducerii sub influența drogurilor.

2. Analiza practicii neunitare la nivelul autorităților implicate în combaterea consumului/traficului de droguri pentru identificarea celor mai bune abordări în constatarea și instrumentarea cauzelor având ca obiect infracțiuni săvârșite sub influența substanțelor interzise.

3. Monitorizarea constantă a acestui tip de infracționalitate și adoptarea unor măsuri legislative suplimentare pentru a întări cadrul juridic și a spori eficiența aplicării legii.

Raportul evidențiază necesitatea unei coordonări mai eficiente între autoritățile implicate în combaterea fenomenului consumului de droguri și a infracțiunilor asociate. Totodată, recomandă o atenție sporită în educarea publicului și a șoferilor cu privire la riscurile și consecințele legale ale conducerii sub influența substanțelor interzise.

Analiza soluțiilor de clasare

În cele 1779 soluții de clasare, principalele motive invocate includ lipsa de probe suficiente și depășirea termenului de prescripție. În cazul renunțării la urmărirea penală, factorii determinanți au fost circumstanțele personale ale inculpaților și impactul social redus al faptelor.

Practica instanțelor de judecată este foarte variată în aplicarea pedepselor, reflectând diferențe semnificative în modul de individualizare a sancțiunilor. Unele instanțe au preferat aplicarea amenzii, în timp ce altele au optat pentru pedepse cu închisoarea, fie cu suspendare, fie cu executare.

A fost observată recurența infracțională în cazul unor persoane care au fost cercetate și condamnate de mai multe ori pentru infracțiuni săvârșite sub influența substanțelor interzise. Aceasta evidențiază necesitatea unor măsuri mai stricte și a unei supravegheri mai atente a infractorilor recidiviști.

Raportul concluzionează că, deși infracțiunile săvârșite sub influența substanțelor interzise nu reprezintă o pondere majoră din totalul cauzelor penale, acestea necesită o atenție deosebită din partea autorităților pentru a preveni recidiva și a proteja siguranța publică. Recomandările propuse vizează îmbunătățirea coordonării interinstituționale, uniformizarea practicii judiciare și consolidarea legislației în domeniu.

EXTRAS DIN RAPORT

CAPITOLUL III – CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Concluzii

• Reiterând faptul că prezentul raport analizează strict activitatea parchetelor și instanțelor din perspectiva infracțiunilor săvârșite sub influența unor substanțe interzise, subliniem că acesta nu poate furniza concluzii universal valabile cu privire la fenomenul consumului de droguri.
• Datele comunicate de unitățile de parchet cu privire la infracțiunile săvârșite sub influența unor substanțe interzise sunt de natură a evidenția procentul relativ redus al acestora în raport de volumul total de activitate al Ministerului Public.
• Analiza cauzelor având ca obiect infracțiuni săvârșite sub influența unor substanțe interzise relevă faptul că ponderea cea mai mare este dată de săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența unor substanțe psihoactive prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, atât ca infracțiune unică, cât și în concurs cu alte infracțiuni, fie tot la regimul circulației publice, fie la regimul drogurilor, fie de altă natură.
• Sub aspectul numărului de sesizări aferent razei de competență teritorială a parchetelor curților de apel și a D.I.I.C.O.T., se constată o distribuție neregulată a acestora, situație aptă să facă obiectul unor analize a organelor de urmărire penală, pentru a se identifica posibile vulnerabilități în capacitatea de constatare/depistare a acestui tip de criminalitate.
• Ponderea diferită a soluțiilor dispuse de unitățile de parchet, prin raportare la cauze care vizează situații de fapt identice, necesită o evaluare din perspectiva practicii neunitare existente la nivelul acestora.
• Practica instanțelor este foarte diversă și neunitară, atât sub aspectul soluțiilor adoptate, cât și al dispunerii pedepselor complementare sau instituirii obligațiilor pe perioada termenului de supraveghere în cazul amânării aplicării pedepsei, fiind reflectată de graficele prezentate în anexele raportului. În acest sens, notăm că, în situații similare, unele instanțe au aplicat pedeapsa amenzii, iar altele s-au îndreptat către cea a închisorii, modalitatea de individualizare a executării pedepsei fiind și ea foarte diversă. Aceeași situație, de diversitate, o regăsim și în cazul aplicării pedepsei complementare prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) din Codul penal (dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă) sau a obligației înscrisă la art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal (să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă), unele instanțe socotind că este necesar ca acestea să fie aplicate, iar alte nu.
• În privința recurenței infracționale, au fost identificate situații în care aceeași persoană a făcut obiectul cercetărilor în două sau mai multe cauze, înregistrate chiar și pe rolul aceleiași unități de parchet, sub aspectul săvârșirii de infracțiuni la regimul circulației rutiere sub influența substanțelor psihoactive.
• Totodată, verificările efectuate au relevat faptul că, în perioada de referință, mai multe persoane care au fost urmărite penal pentru conducerea unor vehicule sub influența substanțelor psihoactive, au fost cercetate ulterior sau concomitent în alte dosare penale,  pentru infracțiuni de trafic sau consum de droguri, aspect ce reclamă o monitorizare constantă a acestui tip de infracționalitate.
• Perspectiva de ansamblu oferită de acest raport poate constitui un reper cu ocazia adoptării soluțiilor de către parchete și instanțe, în cazul celor din urmă inclusiv în privința modalității de individualizare judiciară a pedepselor dispuse pentru săvârșirea infracțiunilor sub influența substanțelor interzise.

Propuneri

1. Referitor la Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul drogurilor 2022-2026, propunem completarea acestuia, prin folosirea mecanismelor cooperării interinstituționale, cu un obiectiv similar celui înscris în cuprinsul Strategiei Uniunii Europene în materie de droguri 2021-2025, și anume „Combaterea conducerii sub influența drogurilor”.

2.  Analiza, la nivelul autorităților implicate în combaterea consumului/traficului de droguri, a situațiilor ce au generat o distribuție neregulată a sesizărilor la nivelul acestora și o practică neunitară a soluțiilor adoptate de organele de urmărire penală, în scopul identificării celor mai bune abordări în privința modalității de constatare și instrumentare a cauzelor având ca obiect infracțiuni săvârșite sub influența unor substanțe interzise.

3. Analiza practicii neunitare la nivelul fiecărei curți de apel și la nivel național, utilizând mecanismul reglementat de Secțiunea a 4-a din cadrul Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești adoptat prin Hotărârea Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022, pentru uniformizarea acesteia, în scopul previzibilității modului de sancționare.

4. Analiza necesității formulării unor propuneri legislative privind:

- minimul duratei pedepsei complementare prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) din Codul penal, întrucât există o suprapunere a regimului juridic al consecințelor condamnării sub aspectul anulării permisului de conducere (în ipoteza unei hotărâri de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule pe o durată de un an) cu perioada de timp ce trebuie să curgă în vederea permiterii prezentării persoanei la examenul pentru obținerea permisului de conducere, respectiv un an. Astfel, având în vedere că prin proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri şi alte substanţe susceptibile de a avea efecte psihoactive se urmărește modificarea art. 66 din Codul penal, propunem ca lit. b) a alin. (1) ind. 1 al articolului 66 din proiect să aibă următorul conținut: „pe o perioadă de la 2 la 10 ani în cazul interzicerii exercitării dreptului prevăzut la lit. i)”.

- extinderea sferei infracțiunilor prevăzute de art. 91 alin. (3) ind. 1 din Codul penal introdus prin Legea nr. 213/2023, pentru care nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, și la alte categorii de infracțiuni, având în vedere paleta largă de infracțiuni grave ce s-a constatat că au fost săvârșite pe fondul consumului de substanțe interzise;

- modificarea conținutului obligațiilor instituite în cazul dispunerii soluției de renunțare la urmărirea penală  - art. 318 alin. (6) din Codul de procedură penală, în sensul inserării uneia noi, și anume: „să nu conducă anumite vehicule stabilite de procuror”; consecutiv modificării propuse devine necesară și completarea legislației specifice, respectiv a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Regulamentului de punere în aplicare a acesteia cu dispoziții privind modalitatea de punere în executare a unei astfel de obligații;

- completarea O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Regulamentului de punere în aplicare a acesteia cu dispoziții privind modalitatea de punere în executare a obligației de a nu conduce anumite vehicule stabilite de instanță pe durata termenului de supraveghere în cazul amânării aplicării pedepsei, având în vedere faptul că, deși în cuprinsul art. 86 alin. (2) din Codul penal se prevede că supravegherea acestei obligații se realizează de organele abilitate (care vor sesiza serviciul de probațiune cu privire la orice încălcare a acesteia), în O.U.G. nr. 195/2002 sau în Regulamentul de aplicare a acesteia nu se regăsește nicio reglementare a modalității de realizare a acestei supravegheri, omisiune care face ineficientă măsura dispusă.

5. Continuarea activității de digitalizare a activității organelor de urmărire penală în vederea creării posibilității de accesare în timp real a datelor necesare instrumentării cazuisticii cu care se confruntă.