Premium
Prim-vicepreşedintele PNL, europarlamentarul Rareș Bogdan, este revoltat de faptul că justiția română nu a reușit să ofere o soluție în dosarul Mineriadei. El cere ca dosarul să fie reluat, asta pentru că „stăm ca nerozii și așteptăm ceva care nu mai vine: dreptatea!”.
“Dreptate, ochii plânși cer să te vadă!”
“13-15 iunie 1990” este o sintagmă care pentru mulți reprezintă o informație tot mai estompată, o amintire tot mai ștearsă a Mineriadei pentru care n-a plătit încă nimeni. Trist, dureros… S-au scurs 32 de ani de la intervenția în forță a minerilor în Piața Universității, împotriva celor care aveau instinctul democrației și nu acceptau „socialismul cu față umană” a lui Ion Iliescu și FSN. 4 morți și aproape 1400 de răniți pentru care nu răspunde nimeni. Știm cine a chemat minerii, știm ce luptă au dus cei care se temeau să nu fie măturați de la butoanele la care aveau, în sfârșit acces, dar stăm ca nerozii și așteptăm ceva care nu mai vine: dreptatea!
32 de ani de la speranța de atunci și deziluzia ulterioară a celor ce au sperat, sperat, sperat, până ce aproape s-au predat deznădejdii - aceasta e lumea în care trăim. Interesează pe cineva de ce a fost rechizitoriul lovit de nulitate, amăgesc pe cineva chichițele avocățești? Dosarul în care Ion Iliescu, Petre Roman și Virgil Măgureanu erau acuzați de infracțiuni contra umanității trebuie luat de la zero.
Planeta se mută în logica decarbonizării, inteligența artificială nu mai e SF, dar noi suntem cu dreptatea în evul mediu. Planeta se învârte, dar ceasul dreptății a stat. Suntem între lumi, într-un purgatoriu călduț.
…„Dreptate, ochii plânși cer să te vadă!”, a spus Bogdan, pe pagina lui de Facebook.
Rareș Bogdan, fost jurnalist, prin referirea sa la Dreptate, ochii plânși cer să te vadă, face trimitere la poetul Panait Cerna. El a publicat o poezie, intitulată Zile de durere, apărută în Convorbiri literare, în 1907, atât de actuală și azi, pe care o menționează Bogdan. Cerna a fost prieten inclusiv cu I. L. Caragiale.
