Premium
„După ce am văzut cu ochii mei manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii şi am auzit discursurile din balconul Universităţii, reacţiile mulţimii, cântecele, spiritul parodic, umorul, rugăciunile comunionale, ceva s-a trezit definitiv în mine.”
Ruxandra Cesereanu este poetă, prozatoare, eseistă. profesor la Catedra de literatură comparată a Facultăţii de Litere din Cluj, face parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, de la Cluj, în cadrul căruia susţine ateliere de scriere creativă în poezie, proză şi scenariu de film. Mai este redactor-şef la revista de cultură Steaua. Și peste toate este un om foarte implicat în viața societății. O dovedește, dacă mai era nevoie acest jurnal din ulrimii trei ani, de când au început mișcările de protest din România. Ruxandra Cesereanu s-a implicat activ în protestele din Cluj, fiind adesea printre oamenii care au ieşit în stradă. În aceeași perioadă scria și ”Scrisoarea către un prieten și înapoi către țară” (semnalată/prezentată la această rubrică în urmă cu mai multe luni) în care „am încercat să exorcizez viciile de ţară, defectele României, să mă eliberez pe mine şi pe alţii de ceea ce am numit depresia de ţară, potrivit mediafax.ro.
Jurnalul de față „conturează caruselul de emoţii şi reacţii prin care a trecut autoarea în timpul protestelor, asemenea celor cu care a împărtăşit dorinţa de trezire civică a României şi de apărare a unor principii fundamentale pentru democraţie.”(editorii)
”În decembrie 1989 s a strigat 'Vom muri și vom fi liberi!'. În Piața Universității 1990, în cadrul mitingului maraton condus de studenți, s a strigat 'Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!' (era vorba despre cei care au pierit în decembrie 1989 și despre legătura ombilicală, moral, între protestatarii din 1990 și cei care muriseră în timpul revoluției). În februarie 2017, strada nu mai e romantică și patetică, e ironică, parodică, eventual cinică, dar păstrându și totuși jucăușenia. Patetismele asumate în mod frenetic și hiperbolic (firesc, de altfel) în decembrie 1989 și 1990 au dispărut pe bună dreptate. Vorbele s au simplificat, luciditatea de acum este calmă. Drept care 'Rezist' și 'Rezistăm' au devenit parole pentru și între protestatarii din februarie 2017. Personal, am mai spus o, am legat acest 'Rezist Rezistăm' și de rezistența anti comunistă din Munții României, simbolic, desigur. Sunt legată de orașul meu, de țara mea și de toți cei care au fost în stradă (pe frig, zăpadă, ploaie) într un chip afectiv indefinibil și care, de altfel, nici nu trebuie explicat.
'A rezista' e un verb multinuanțat și investit etic deja.”
Într-un mesaj către cititor, Ruxandra Cesereanu își explică atitudinea și „meteahna de comentator”:
Citește și: DE NECREZUT Guvernul spune că România poate produce până la sfârşitul anului 50% din necesarul de măşti
„După ce am văzut cu ochii mei manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii şi am auzit discursurile din balconul Universităţii, reacţiile mulţimii, cântecele, spiritul parodic, umorul, rugăciunile comunionale, ceva s-a trezit definitiv în mine. Acelui ceva eu îi spun conştiinţă morală. Era o energie nouă, de observator lucid şi combativ, implicat în ceea ce se întîmplă în ţara sa. Acel ceva m-a făcut să mă preschimb într-un actant civic din 1990 încoace, chiar dacă mi-au rămas tabieturile de spectator. În latura mea socio-politică sînt mai degrabă un raisonneur şi, în mod cert, o analistă a mentalităţilor. Piaţa Universităţii 1990 m-a făcut să fiu aşa ceva, m-a marcat definitiv şi definitoriu, de aici mi se trage meteahna de comentator, acesta a fost începutul.”
Ruxandra Cesereanu - De la Golania la #Rezist. Jurnal civic 2017-2019. Editura Polirom. 227 pag.
