Premium
Regizorul Corneliu Porumboiu, care a abordat în urmă cu 13 ani subiectul Revoluţiei în lungmetrajul său de debut „A fost sau n-a fost?”, este de părere că societatea românească trăieşte acum un fel de capitalism sălbatic, că nu este necesară doar o creştere economică, lucrurile ţinând foarte mult de educaţie şi cultură, de felul în care ne poziţionăm în lume. Modul în care a fost şi este percepută libertatea ţine de o cultură a libertăţii şi aici, spune el, mai avem mult de învăţat, potrivit NEWS.ro.
”Aveam 14 ani, eram la Vaslui. Am ajuns după 12:08 în faţa televizorului, după plecarea lui Ceauşescu. Am stat lipit de televizor. A fost un eveniment aproape religios. Aşteptai, credeai că totul o să se schimbe de mâine, că o să fie totul roz”, povesteşte Corneliu Porumboiu pentru News.ro.
”Societatea românească s-a schimbat foarte mult. În mare, tot în tranziţie suntem, dar s-au schimbat foarte multe lucruri. Sunt lucruri enorme câştigate – de la dreptul de informare la cel de exprimare şi de circulaţie. Sunt 30 de ani plini”.
Libertatea ta se termină la libertatea celuilalt. Aici mai avem de învăţat mult. Inclusiv legat de minorităţi
”Felul în care a fost şi este percepută libertatea ţine de o cultură a libertăţii. Libertatea ta se termină la libertatea celuilalt. Aici mai avem de învăţat mult. Inclusiv legat de minorităţi. Şi este, cumva, normal. Totuşi, România era undeva spre Evul Mediu când a intrat în comunism şi, după atâţia ani, e greu. Sunt lucururi pe care le vom învăţa în timp.
Pe lângă lucrurile câştigate în urma Revoluţiei, contează foarte mult cum le păstrezi, cum le cultivi de aici încolo. Nu este necesară doar o creştere economică, în cifre, lucrurile ţin foarte mult de educaţie şi cultură, de felul în care te poziţionezi în lume.
Noi am avut tot timpul raportarea aceea foarte romantică: am crezut, la Revoluţie, că totul se va schimba în următoarea zi. Majoritatea dintre noi. Orice lucru pe care îl faci presupune o anumită responsabilitate, nu e o libertate în sine – „Pot să fac orice!”. Poate că este nevoie şi de un anumit tip de autocenzură.
Sunt lucruri foarte bune care s-au petrecut. Evident, că tot timpul idealizăm, ne aşteptăm să fie mai şi mai. Dar cred că asta e general uman. Şi în alte ţări, probabil, s-a întâmplat la fel. Există un timp istoric, o anumită inerţie culturală, iar lucrurile se aşează uşor în timp”.
Nu cred că acum comunismul mai reprezintă o ameninţare. Noi trăim un soi de capitalism mai sălbatic
”Nu cred că acum comunismul mai reprezintă o ameninţare. Noi trăim un soi de capitalism mai sălbatic. Se simte nevoia unor servicii sociale mai prezente şi de aici, probabil, în rândul tinerilor vine o dorinţă de schimbare, dar nu atât ideologică. Eu nu resimt asta. Mi se pare acum că mai periculoasă este o extremă dreapta. Noi suntem mai feriţi cât priveşte extremismul şi, din punctul ăsta de vedere, e bine”.
Oamenii nu se mai ascultă. Înclinarea spre dialog este din ce în ce mai rară.
”Ca în toată lumea, şi la noi, astăzi, se comunică tot mai puţin. S-au radicalizat foarte mult poziţiile. Oamenii nu se mai ascultă. Asta este impresia mea. Înclinarea spre dialog este din ce în ce mai rară. Sunt poziţii foarte ferme şi un fel de tensiune peste tot în lume.
România este o ţară mai deschisă decât altele care au făcut parte din Blocul Comunist, vrea să înveţe, să progreseze. Există o deschidere către valorile europene”.
