Premium
O intersecţie din Tokyo poate intra cu succes în Cartea Recordurilor, după ce un autocar cu jurnalişti, ce se îndrepta spre Aquatics Centre, gazda întrecerilor de înot la Jocurile Olimpice, a avut nevoie de circa 34 minute pentru a depăşi acest obstacol, care în alte zile nu presupunea o asemenea provocare.
După vreo 20 de minute de blocaj în trafic, lumea era în continuare calmă, apoi au mai trecut 20 şi nimeni nu a făcut nicio remarcă.
Dar acel autocar urma să aibă parte de o zi specială. A fost o zi foarte aglomerată, iar sosirea lui la baza sportivă a avut loc cu o oră mai târziu decât timpul obişnuit petrecut pe traseu, informează Agerpres.
Ca un făcut, când mai erau 150 m până la locul de debarcare a jurnaliştilor, s-a format un nou blocaj, iar nervii au ajuns brusc la cote maxime în autobuz. Deja se pierduseră mai multe probe şi câţiva i-au cerut pe un ton nervos şoferului să deschidă uşile. S-au lovit însă de un refuz, şoferul avea ordinele lui şi nu avea de gând să cedeze la insistenţa unor străini.
După alte câteva minute şi rugăminţi, refuzate cu stoicism de japonez, lumea a explodat. A început să ţipe, să ceară intervenţia poliţiei pentru că deja ne simţeam cu toţii sechestraţi de un angajat prea zelos. Imperturbabil, şoferul a deschis totuşi geamul de pe partea lui şi a vorbit cu unul dintre agenţii de afară şi apoi, parcă cu părere de rău, a deschis uşile. Jurnaliştii s-au repezit pe scări şi spre punctele de verificare ale arenei de înot, uşuraţi că au scăpat dintr-un autobuz în care au fost ''prizonieri'' aproape două ore.
Încurcăturile cu transportul se întâmplă destul de des. La sosirea la Tokyo, după ce am trecut de acele formalităţi lungi şi tracasante din aeroport, am fost anunţaţi că în zece minute vine un autocar care să ne transporte la un nod central de transport, de unde urma să luăm alte autobuze către hoteluri.
După o aşteptare de douăzeci de minute voluntarii anunţă că nu se ştie ce s-a întâmplat cu autobuzul. După câteva momente de perplexitate, de remarci ironice privind precizia japoneză, am fost informaţi că va veni peste circa o oră un alt mijloc de transport, pentru că nu se ştie ce sa întâmplat cu şoferul primului autobuz.
Dacă la celelalte aspecte privind organizarea, japonezii au asigurat totul ca la carte, transportul este un mare punct nevralgic. Pentru că organizatorii japonezi nu au acordat prioritate vehiculelor folosite la Jocuri, să delimiteze nişte trasee olimpice, aşa cum s-a petrecut la Londra, de exemplu. Din acest motiv nu ştii cât timp îţi va lua până la o arenă sportivă pentru că în trafic eşti tratat ca şi ceilalţi, nu ai nicio prioritate. Iar timpul pierdut în aceste autobuze, de la o arenă la alta ajunge la perioade neverosimile. Dacă plecarea are loc la minut, sosirea este o cu totul altă aventură.
Măsurile anti-COVID luate de organizatorii japonezi sunt afişate la tot pasul, jurnaliştii trebuie să-şi facă singuri teste rapide cu probe de salivă şi să le depună în locuri special amenajate. La fiecare arenă, ţi se verifică temperatura, treci de un aparat de recunoaştere facială şi printr-un filtru care îţi verifică bagajul. Dozatoare de substanţe dezinfectante se găsesc la tot pasul.
În plus, fiecare jurnalist trebuie să-şi încarce zilnic pe o aplicaţie (OCHA) pe telefonul mobil, date privind sănătatea lui.
Voluntarii japonezi îţi sar tot timpul în ajutor, dar comunicarea este dificilă, însă cu bunăvoinţă şi răbdare lucrurile se rezolvă într-un fel sau altul. În primele lor 14 zile la Tokyo, jurnaliştii nu au voie să părăsească locurile, adică arenele sportive şi hotelurile, şi traseele stabilite de organizatori pentru a minimiza contactul cu populaţia locală.
Unii respectă, alţii ignoră aceste directive, dar fiecare o face pe riscul lui, pentru că teoretic există sancţiuni care pot merge până la excluderea de la Jocuri.
Aşa că pentru marea majoritate a jurnaliştilor, viaţa la Tokyo se desfăşoară monoton între hotel, centru de presă şi arenele sportive, şi pe drumul dintre acestea.
După 14 zile, primeşti aprobarea să poţi circul fără restricţii, să te poţi deplasa oriunde, inclusiv cu mijloacele lor publice de transport
