Revista literară săptămânală 'Sămănătorul' împlinește 120 de ani de la apariţie

"Sămănătorul" a fost o publicaţie care a apărut, la Bucureşti, între 2 decembrie 1901 şi 27 iunie 1910, având subtitlul "Revistă literară săptămânală".

La conducerea ei s-au aflat, la început, Al. Vlahuţă şi G. Coşbuc (1901-1902), "ca răspuns la o iniţiativă a lui Spiru Haret, promotor al unei vaste serii de acţiuni de culturalizare a satelor", se arată în "Dicţionarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti). Au urmat la conducerea revistei N. Iorga (1905-1906), A.C. Popovici (1909), I. Scurtu (1910). Din 1907 se adaugă o secţie ştiinţifică, la conducerea căreia este numit G.M. Murgoci.

Articolul-program, care ilustra coperta primului număr, proclama o "îndrumare mai sănătoasă" a scriitorilor, pentru "întărirea şi înălţarea neamului", cerându-se "cărţi pentru popor". Dintr-o publicaţie de culturalizare, revista a devenit organul unei orientări literare, al unui curent ideologic şi social-politic care avea să domine primii zece ani ai secolului al XX-lea: semănătorismul. Această prefacere se datorează lui Nicolae Iorga, care a făcut din programul "Sămănătorului" şi din revistă un organ de luptă pentru realizarea unităţii naţionale a poporului român prin revalorificarea tradiţiilor istorice şi a folclorului, crearea unei solide culturi naţionale de inspiraţie rurală şi istorică. Noul curent, apărut în contextul stărilor sociale existente în acea perioadă în România, opunea oraşului "viciat" de civilizaţie imaginea idilică a satului patriarhal, considerând ţărănimea drept depozitara exclusivă a valorilor naţionale.

În primii ani (1902-1904), în paginile revistei au colaborat: cu versuri - l. Vlahuţă, Şt.O. Iosif, D. Anghel ("Trei năframe", 1902), I. Agârbiceanu ("Cântec", "Legendă slavă", 1903), Elena Farago, P. Cerna (debut cu poezia "Noapte de vară", 1901), O. Goga; cu proză - Al. Vlahuţă ("De la ţară", 1902), S. Puşcariu, I.A. Bassarabescu, I. Gorun, C. Sandu-Aldea, I.Al. Brătescu-Voineşti ("Microbul", 1903); cu teatru - Al. Davila (fragmente din "Vlaicu-Vodă", 1902), Şt. Petică; cu eseuri critice - I. Chendi, I. Gorun. De-a lungul timpului, au apărut alţi noi şi preţioşi colaboratori, printre care: Jean Bart, Alice Călugăru, Mihail Sadoveanu, Ovid Densusianu, Vasile Pârvan, Ion Minulescu, Cezar Petrescu, informează Agerpres.