Români și romi - 100 de ani de la Marea Unire

Cu ocazia anului centenar al Marii Uniri, Institutul Național de statistică a dat publicității un grafic care dorește să arate evoluția demografică a României între momentul Unirii și ziua de azi. Deși gândit, probabil, în spirit festiv, graficul arată mai degrabă îngrijorător din punct de vedere demografic.

Deși populația rezidentă a crescut, evoluțiile nu sunt deloc încurajatoare în ceea ce privește sporul natural. Avem numai 176 de mii de nașteri pe an față de 513 mii în 1919. Doar 136 de mii de căsătorii față de 198 de mii în 1919. Puținele cupluri care se mai căsătoresc divorțează mai des: avem 26,4 mii de divorțuri față de 5,mii.

PoliticScan a mai scris despre problemele demografice pe care le pune faptul că nu mai naștem copii care să înlocuiască forța de muncă și să plătească pensiile persoanelor vârstnice. Mai devreme sau mai târziu România va trebui să se gândească la aducerea de migranți, preferabil din șpații similare cultural. Astăzi râdem (puțin amar) când vedem că nici măcar refugiații din Orientul Mijlociu nu doresc să rămână aici ci își asumă riscuri ca să plece mai devreme în Vest. dar, când România va intram cu adevărat, în criză de locuri de muncă, lucrurile se vor schimba. Deja a făcut carieră în presă povestea cu șantierul naval care a fost nevoit să "importe" sudori vietnamezi.

Dar, până să ajungem să aducem resursă umană din afară, ar trebui să folosim resursele din interiorul țării. De exemplu romii, prinși într-un ciclu de discriminare, sărăcie, acces limitat la educație și dependență de stat. Ei pot suplini, într-o anumită măsură, brațele de muncă de care România va avea mare nevoie.

Imaginați-vă următorul scenariu. Igor, imigrant din zona Cernăuți, a venit în România pentru o viață mai bună. O parte din salariul lui Igor se duce în ajutorul social pentru Ion, de etnie rom, care nu a putut primi o educație pentru că liceul tehnic de la el din orășel s-a închis și nu a avut bani de navetă să meargă în altă parte. Faptul că plătește acești bani pentru Ion înseamnă că îi rămân mai puțini bani pentru Gheorghe, pensionar cu 30 de ani de muncă, Maria, pensionară pe caz de boală, sau Alexandra, proaspătă mămică.

Nu este mai bine să folosim muncitorii pe care îi avem în țară? Să le oferim o educație mai bună și sprijin pentru integrarea pe piața muncii?