România plăteşte un preţ foarte mare pentru a se stabiliza din punct de vedere financiar şi economic după criza politică apărută acum un an în alegeri şi mai ales după derapajul bugetar din 2024, dar şi din anii anteriori.
Economia este impactată de creşterea inflaţiei ca urmare a creşterii taxelor, de creşterea dobânzilor la lei şi din cauza inflaţiei, dar şi din cauza necesarului de finanţare a statului, de creşterea cursului valutar leu/euro, de scăderea puterii de cumpărare care a dus la scăderea consumului, de scăderea investiţiilor private, de scăderea economică, de reducerea angajărilor şi a creşterilor salariale, de creşterea datoriei publice şi a datoriei externe.
După aproape nouă luni de tensiuni financiare, Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, spune că acum s-a ajuns la un echilibru, iar investitorii finanţează din nou România, dar totul se poate pierde dacă programul de ajustare bugetară se întrerupe, scrie Cristian Hostiuc, director editorial ZF.
Economia se luptă să îşi revină după doi ani de scădere, iar rezultatul din trimestrul trei – plus 1,6% faţă de T3/2024, plus 0,8% la nouă luni faţă de 0,3% la şase luni – aduce o oarecare speranţă. Dar este nevoie de mai multe semne şi date pentru confirmarea trendului.
România are nevoie de o creştere economică de peste 3% pe an, nu de 0% sau 1%.
Problema este că economia nu poate să-şi revină mai repede atâta timp cât inflaţia este mare, aproape de 10%, ceea ce menţine dobânzile la lei mari. De-abia de la jumătatea anului viitor am putea vedea reducerea inflaţiei, asta dacă nu ne vom trezi cu evenimente neprevăzute pe drum.
Banca Naţională nu va reduce dobânzile până la mijlocul anului viitor, adică până nu va vedea scăderea inflaţiei sub dobânda de referinţă de 6,5%, şi mai ales până nu se va vedea o reducere semnificativă a deficitului bugetar, aşa cum se promite, de peste 2% din PIB, care să necesite şi o scădere semnificativă a necesarului de finanţare a guvernului, adică 50 de miliarde de lei, echivalentul a 10 miliarde de euro, ceea ce nu este o sumă mică.
Guvernul este cel mai mare “cumpărător” de bani din piaţă şi dobânzile pe care le oferă, de peste 7% la lei pe an, influenţează nivelul celorlalte dobânzi din piaţă.
Vineri, premierul Bolojan a prezentat mai multe date privind situaţia bugetară din trimestrul trei, când ar trebui să înceapă să se vadă “rezultatul creşterii TVA şi a altor taxe”.
Problema este că această execuţie bugetară, prezentată ca o reformă bugetară, vine din creşterea taxelor pentru că pe partea de cheltuieli, în afară de îngheţarea salariilor şi a pensiilor, nu prea se vede altceva semnificativ. Nu există nicio reformă a administraţiei locale, nu se taie nicio agenţie, nu se taie niciun bugetar, nu se taie salariile (dacă se reduce vreun salariu, PSD ameninţă că pleacă de la guvernare).
Lupta politică pentru reducerea cheltuielilor bugetare pare să fie deja pierdută înainte de a începe
Deşi este la guvernare, PSD are o retorică de partid de opoziţie, PNL este mai mult un partid care se bazează pe sprijinul bugetar decât pe o susţinere liberală din economie, iar USR şi UDMR au propria retorică. Doar premierul Bolojan pare să fie la guvernare.
Disputa văzută şi nevăzută dintre PSD şi Bolojan pe tema măsurilor bugetare de restructurare, nici nu mai ştim ce pachet de măsuri s-a aprobat şi ce nu, menţine tensiunea şi instabilitatea politică.
Pieţele financiare, cele care împrumută România, se uită în fiecare zi la disputele verbale dintre premier şi PSD şi menţin România în zona de alertă.
După ce finanţele României s-au mai stabilizat, dar la un nivel extrem de costisitor - prin dobânzile mari pe care le plăteşte guvernul ca să se împrumute, prin creşterea cursului valutar -, PSD, care alături de PNL a creat dezastrul bugetar, a revenit în prim-plan, ca şi cum nu ar fi fost ei responsabili de ceea ce au lăsat în urmă.
De cealaltă parte, problema premierului Bolojan este că s-a poziţionat ca un personaj care a crescut taxele şi care acum vrea să taie salariile şi numărul de oameni din sectorul bugetar, iar în acest mod tema relansării economice este pierdută, nici nu există în discuţie.
Tot sectorul privat, toate companiile, toţi investitorii, toate multinaţionalele aşteaptă un mesaj pozitiv, aşteaptă măsuri de relansare economică, aşteaptă schimbarea retoricii şi a sentimentului din piaţă pentru a relansa investiţiile.
Fără a pune pe masă un plan de relansare economică, fără a aduce în discuţie măsuri de creştere a investiţiilor şi nu de creştere a taxelor, va fi greu ca lucrurile să se mişte din nou.
În 2005, Băsescu şi Tăriceanu au tăiat taxele şi au introdus cota unică de 16%, în 2016 Dragnea a venit la putere cu un program economic de relansare, dar acum acest lucru lipseşte din discuţii.
Economia se învârte în jurul unei creşteri economice de 0%, deşi piaţa este plină de bani
Iar în acest timp economia se învârte în jurul unei creşteri economice de 0%, deşi piaţa este plină de bani, deşi companiile, băncile, investitorii, chiar şi persoanele fizice, au resurse financiare importante, pentru a face ceva cu ele, pentru a le investi.
Finanţatorii României, care şi-au arătat toată bunăvoinţa şi dorinţa de a finanţa în continuare economia şi guvernul, cer liderilor de la Bucureşti un singur lucru – stabilitate politică. Dacă ea nu va exista, se va şterge peste noapte un deceniu de creştere economică. România nu are suficiente resurse financiare interne pentru a finanţa economia şi bugetul.
Dacă intrăm în 2026 tot cu planuri de restructurare dar fără planuri de relansare economică, fără schimbarea retoricii, a sentimentului şi a încrederii, ne vom trezi că vom avea încă un an cu creştere economică zero, dar cu un sentiment tot mai prost la adresa guvernului, la adresa coaliţiei, la adresa partidelor, la adresa liderilor politici actuali, iar totul se va aduna în opţiunile electorale, iar România nu se va afla faţă în faţă doar cu un glonţ care i-a trecut pe la ureche, ci în faţa unui adevărat pluton de execuţie.
Comentează