Iulie, luna care a răsturnat registrele
Serviciul datoriei externe a României aproape s-a dublat în ianuarie–iulie 2025 față de aceeași perioadă din 2024, semn că ritmul plăților de principal și dobândă a accelerat puternic. Vârful a venit în iulie 2025, când datoria externă totală a sărit cu 8 miliarde de euro într-o singură lună, iar componenta pe termen lung – cea mai relevantă pentru stat – a avansat cu peste 9 miliarde de euro. În cele șapte luni, stocul total a urcat cu 15,3 miliarde de euro, până la 220,2 miliarde, un nou maxim. Pentru context, la 31 iulie 2024 soldul era circa 180,1 miliarde de euro, după un plus de 8,3% față de finalul lui 2023, notează economica.net.
Locomotiva îndatorării
Administrația publică explică grosul majorării: +13,4 miliarde de euro, de la 107,4 la 120,8 miliarde. Aproape 11 miliarde provin din titluri de natură a datoriei – euroobligațiuni clasice și „verzi” –, restul de circa 2,4 miliarde din împrumuturi externe contractate pentru finanțarea deficitului și rostogolirea scadențelor. Cea mai mare lovitură a fost dată pe 9 iulie 2025, printr-o emisiune de circa 4,7 miliarde de euro, una dintre cele mai consistente din ultimii ani pentru România. Guvernul a extins programul MTN, a calibrat pentru 2025 nevoi externe de circa 13 miliarde de euro și a ridicat plafonul total la aproximativ 90 de miliarde, ceea ce înseamnă că vor urma și alte ieșiri pe piețe.
Companiile și băncile: umăr la necesar, dar fără excese
Mediul corporativ non-financiar a adăugat 2,4 miliarde de euro la datoria externă, în special prin credite comerciale și avansuri (+1,4 miliarde), indiciu că importurile finanțate prin credit-furnizor rămân antrenate. Împrumuturile externe au contribuit cu aproximativ 0,4 miliarde, iar emisiunile de titluri cu încă 0,5 miliarde. Sectorul bancar a plusat moderat, circa 0,5 miliarde, mai cu seamă prin numerar și depozite atrase de la nerezidenți (+0,4 miliarde) pentru a susține lichiditatea.
Banca Națională a fost excepția care a temperat statistica: datoria externă a BNR a scăzut de la 4,5 la 3,2 miliarde de euro (-1,3 miliarde), reducere venită în principal din poziția la alocările de DST de la FMI. Efectul nu răstoarnă tendința, dar netezește panta.
Maturități mai lungi, risc de rostogolire mai mic
Structura contează: datoria pe termen lung a crescut cu 16,1 miliarde de euro, în vreme ce scurta maturitate s-a redus cu 0,8 miliarde. Mesajul e clar – statul a preferat finanțarea mai stabilă, chiar cu prețul unor cupoane mai ridicate într-un context global încă volatil. De altfel, deși serviciul datoriei aproape s-a dublat în volum (53,2 miliarde de euro plătite în primele șapte luni), rata serviciului pe termen lung a coborât la 14,6%, de la 19,6% în 2024, semn că profilul de scadențe a fost gestionat mai bine. Rezervele valutare acoperă 100,4% din datoria externă pe termen scurt, un tampon la limita regulii prudente.
Ce înseamnă pentru economie: oxigen azi, respirație mai grea mâine
Fluxul masiv de finanțare externă cumpără timp și stabilitate bugetară pe termen scurt. Statul își acoperă deficitul și își rostogolește datoriile fără să calce frâna brusc pe cheltuieli – salarii, pensii, investiții, cofinanțări. Intra-zilnic, aceste intrări atenuează presiunile pe curs și pe lichiditate, iar reducerea expunerii pe termen scurt scade riscul unui „rollover shock” dacă piețele se închid temporar. Partea mai puțin plăcută este nota de plată: dobânzile externe rămân peste media ultimului deceniu, astfel că povara cuponului se va vedea în contul de venituri și cheltuieli ale statului ani la rând. Asta poate crowd-out-a spațiul bugetar pentru investiții productive dacă veniturile nu cresc în pas cu datoria. Pentru sectorul privat, creșterea creditului-furnizor semnalează o economie încă activă la import, dar și o vulnerabilitate dacă cererea externă încetinește sau dacă lanțurile de aprovizionare se tensionează. Băncile, prin lichiditatea atrasă de la nerezidenți, își consolidează amortizoarele, dar devin ceva mai sensibile la sentimentul de piață internațional.
Ce înseamnă pentru românul de rând: rate, taxe și locuri de muncă
Pentru gospodării, efectul se vede în trei feluri. Mai întâi, costul datoriei publice este plătit din taxe actuale și viitoare: fără consolidare fiscală și fără o colectare mai bună, presiunea se poate traduce fie în impozite mai mari, fie în servicii publice livrate mai încet. Apoi, statul concură cu sectorul privat după bani, iar asta ține dobânzile locale mai sus decât ar fi într-un scenariu cu deficit mai mic – creditele ipotecare și de consum se ieftinesc mai greu. În fine, partea bună: faptul că finanțarea rămâne deschisă și maturitățile sunt mai lungi reduce riscul unor tăieri bruște de cheltuieli sau al unei recesiuni auto-impuse; locurile de muncă sunt mai bine protejate pe termen scurt, iar investițiile publice pot continua dacă se prioritizează proiectele cu multiplicator mare.
Riscuri și contragreutăți: de la randamente la reforme
Riscul evident este cel de piață: o nouă rundă de aversiune globală față de risc sau o agravare a deficitelor twin ar scumpi și mai mult ieșirile externe. Riscul mai puțin vizibil este cel de complacere – dacă deficitul rămâne ridicat, costul mediu al datoriei va urca structural. Contragreutățile sunt totuși reale: rezervele valutare acoperă integral datoria scurtă, BNR a redus expunerea proprie, iar structura pe termen lung dă timp pentru reforme. Fereastra trebuie folosită pentru a împinge în față digitalizarea ANAF, revizuirea cheltuielilor recurente și prioritizarea investițiilor cu efect în productivitate; altfel, datoria de azi se transformă în impozite de mâine.
Verdict: recorduri cu două tăișuri
România a cumpărat stabilitate prin datorie mai lungă și acces menținut la piețe, dar a acceptat o notă de plată în creștere. Pe termen scurt, pernele de siguranță – rezervele și profilul de scadențe – țin riscurile în frâu. Pe termen mediu, singura cale de a face aceste recorduri „sustenabile” este creșterea potențială: investiții publice mai bine țintite, bani europeni absorbiți fără întârzieri și o consolidare fiscală care să nu sufoce economia. Altfel, titlul de azi rămâne valabil și mâine – doar cu dobânzi mai mari.
Comentează