Se pare că unul dintre cele mai puternice atacuri împotriva justiției și echilibrului puterilor se derulează chiar în aceste zile. Posibil cel mai dur din 1990, după protocoalele ilegale ale parchetelor cu serviciile, denunțate de CCR. Situația de astăzi este de natură a anula orice progres, chiar și timid, în sfera noțiunii de "stat de drept", concept devenit, din păcate, doar marota isteriei ipocrite ale unor grupuri agitate, care sub umbrela "societății civile", încearcă din nou să confiște legitimitatea și independența unor instituții, în funcție de interesele și ideologia finanțatorilor. Într-o singură zi, trei știri au făcut înconjurul României cu foarte mare viteză.
Disputa din interiorul CCR
Informația din interiorul CCR vorbește despre o modificare a textului motivării Curții Constituționale în legătură cu respingerea legislației propuse de guvern, cu privire la actualizarea vârstei de pensionare și a drepturilor cuvenite magistraților după ieșirea din activitate.
Dacă datele ajunse în spațiul public sunt reale, atunci asistăm la un fapt ce ruinează fundamentul democratic al societății. Astfel, în cazul în care unele paragrafe din motivare ar fi fost introduse în documentul final fără acordul celor cinci judecători care au pronunțat soluția de neconstituționalitate extrinsecă, nu discutăm doar de o posibilă infracțiune, ci și de schimbarea sensului deciziei, care s-a întemeiat exclusiv pe lipsa avizului CSM. Or, dacă cineva a intervenit, completând textul și cu elemente de fond, terenul pe care s-ar intra este unul extrem de periculos, nu doar prin efectele juridice, ci și prin decredibilizarea unor mecanisme de cea mai mare importanță pentru toată arhitectura statului și pentru întreaga societate.
Intrumentarea urii împotriva sistemului de justiție
O a doua situație scandaloasă s-a petrecut în fața ICCJ. Unde aceleași minți și suflete agitate, alimentate de lipsa culturii democratice, au aranjat un veritabil asalt împotriva Liei Savonea. Posibil pentru că doamna judecător nu a ascultat de vorbă bună, ignorând solicitarea șefului statului de a nu-și depune candidatura pentru conducerea instanței supreme, după cum am aflat cu toții de la sursele "forțelor binelui". Protestul a generat reacții extrem de dure din partea unor judecători, avocați și procurori, care acuză un „atac fără precedent asupra puterii judecătorești”. Raționamentul, conform căruia dreptatea se împarte în "tribunalele poporului", este cea mai clară dovadă a filiației staliniste a inițiatorilor "protestului".
ONG-urile pot deveni noii "informatori"
În fine, în Strategia națională de apărare fostul activist, devenit președinte după mascarada a două rânduri de prezidențiale, dedică acestor structuri un rol eminamente guvernamental, din zona puterii executive. Într-un capitol distinct, intitulat pretențios „Implicarea cetățeanului și a societății civile în realizarea securității naționale”, Nicușor Dan ignoră faptul că „societatea civilă” - din păcate militarizată ca o guerillă - și „serviciile secrete” ar trebui să fie total separate, dacă nu chiar opuse în filosofia proprie de funcționare. Peste tot în lumea civilizată, ONG-urile militează pentru drepturile și libertățile individuale ori ale comunităților, nu construiesc rețele de informatori ale "Siguranței". Ele au rolul să tempereze excesul de putere, abuzurile și disfuncțiile statului. Dacă protocoalele amintite au fost declarate neconstituționale, atunci se pot găsi noi "avertizori", înregimentați, probabil, la aceleași unități cu "gradații" oficiali.
Eternul impas
Ne aflăm în această situație disperată din mai multe motive, ale istoriei, dar și ale prezentului. Pe de o parte, antropologia culturală de filiație bizantin-otomană ne-a creat o raportare populară la puterea personală, individualizată, și nu la cea a regulii. Pe de alta, cultura democratică a dialogului și toleranței ne lipsește cu desăvârșire, anulând auspiciile atât de necesare "păcii sociale". În fond, de la "schimbarea de macaz" dinspre Orient spre Occident, produsă rapid in veacul al XIX-lea, putem cu greu enumera câteva decenii democratice, probabil singura perioadă autentică fiind între 1990 și 2004. Acestea sunt datele istorice. În prezent, începând de la Traian Băsescu și până azi, toți locatarii de la Cotroceni au contribuit decisiv la distrugerea educației și gândirii critice, alimentând populismul urii, vrajbei și clivajului. Nu este, deci, de mirare, că "poporul suveran" a devenit atât de ușor de păcălit, și de personaje mesianice, dar și de bolșevicii de tip nou. Iar suprapunerea generalizărilor și isteriilor fasciste față corpul magistraților peste falsificarea documentelor CCR, precum și preluarea oficială a puterii executive către entități intitulate "non-guvernamentale" constituie, cu adevărat, cea mai mare vulnerabilitate la adresa siguranței naționale, sacrificând democrația tocmai în numele democrației.
Comentează