Românii nu au daruri pentru Republica Moldova

Românii nu au daruri pentru ziua Republicii Moldova (27 august), iar la masa aniversară, ca semn de prețuire, a fost trimis Victor Ponta, oficialul român pe care n-ar vrea să-l întâlnească niciun lider onorabil și pe al cărui cuvânt nu mai mizează nimeni, nici măcar tovarășii săi de partid. Doar Russia Today, varianta în limba română îl mai privește cu oarecare nostalgie pe motiv că ar fi demonstrat că “se poate supune unui proiect național”, care în viziunea site-ului rusesc de propagandă ar fi fost USL. Victor Ponta crede că mergând la Chișinău de ziua națională a R. Moldova își poate cârpi aura de lider și se poate simți din nou ca un adevărat om de stat. Premierul român, acuzat de corupție și trădat de fruntașii PSD nu a avut, însă, niciodată cu adevărat priză la publicul de dincolo de Prut. Spre deosebire de Traian Băsescu, entuziast fără limite al proiectului unionist sau de Klaus Iohannis care definea “reunificarea” ca “alternativa pe care doar Bucureștiul o poate oferi și doar Chișinăul o poate accepta și beneficia de ea”, Victor Ponta nu avut niciodată o idee prea clară a felului în care România poate ajuta R.Moldova. Când a venit la butoane a tras de timp cât a putut înainte de a inaugura scurtul gazoduct care leagă cele două țări, apoi, singura lui stategie de sprijin a fost să dea o sumă modică de bani pentru câteva grădințe de dincolo de Prut.Dacă România ar fi vrut cu adevărat să facă ceva pentru R. Moldova, atunci ar fi investit mai mult în infrastructura comună, ar fi construit linii electrice puternice prin care să poată vinde curent electric moldovenilor, dependenți de energia pe care o cumpără din Transnistria. Acesta ar fi putut deveni un proiect geopolitic al României, pentru că R. Moldova, cumpărând curent de la separatiștii pro-ruși nu face decât să subvenționeze în mod indirect acest regim ilegitim. Nici conducta de gaz Iași-Ungheni nu e bine gândită, fiindcă nu a fost concepută pentru a înlocui dependența de Rusia, ci doar pentru a relativiza și mai mult lucrurile.R. Moldova a rămas din multe puncte de vedere un ostatec al Moscovei, care pare să se lupte cu mai multă eficiență pentru păstrarea micii republici în ograda sa, decât europenii... România a ratat momentul marelui proiect geopolitic de dinaintea crizei ucrainiene, preferând stategia reunificării în halat și papuci. Liderii autohtoni ar trebui să se hotărască însă, dacă vor cu adevărat să facă ceva pentru R. Moldova sau dacă vor doar să se folosească de “patriotismul unionist” în scopuri electorale.

„Defaulturile vor veni în două feluri: defaulturi pur şi simplu, cum sunt cele ale Greciei, Venezuelei, Ucrainei, statului Puerto Rico şi, poate, Malaieziei, sau sub forma devalorizării monedelor. Vine o furtună teribilă“.Acestea sunt comentariile lui John Lekas, care gestionează fonduri de 1,4 miliarde de dolari la vehiculul american de investiţii Leader Capital. Acestea sunt şi temerile care-i bântuie pe investitori şi pe care marile bănci centrale ale lumii precum Rezerva Federală americană şi Banca Centrală Europeană trebuie să le calmeze în atmosfera actuală de volatilitate extremă de pe pieţe. În SUA cresc presiunile ca Rezerva Federală să injecteze din nou lichiditate pe burse şi în economie printr-un Quantitative Easing 4. În zona euro, Banca Centrală Europeană a devenit mai agresivă în cumpărarea de obligaţiuni. În China, banca naţională tocmai a injectat 22 de miliarde de dolari în economie în încercarea disperată de a recâştiga încrederea investitorilor şi vor urma probabil înzecit mai mulţi bani. Între 27 şi 29 august Rezerva Federală americană a Kansas City va găzdui întâlniri şi discuţii între bancheri centrali din întreaga lume, miniştri de finanţe, academicieni şi jucători de pe piaţă. Tema este cât se poate de potrivită pentru vremurile actuale: „Dinamicile inflaţiei şi politica monetară“. Reuniunea, până acum câţiva ani un eveniment fără o importanţă deosebită, a intrat în centrul atenţiei după prăbuşirea băncii americane de investiţii Lehman Brothers şi izbucnirea crizei financiare mondiale. Oamenii caută în aceste discuţii indicii despre strategia marilor bănci centrale.