În anul 2024, Rompetrol – una dintre cele mai mari companii din sectorul energetic din România – a plătit taxe în valoare de 7 miliarde de lei, echivalentul a aproximativ 1,4 miliarde de euro. Cu toate acestea, în 2025, compania se confruntă cu dificultăți financiare majore. În prezent sunt analizate mai multe scenarii, inclusiv închiderea rafinăriei și concedierea tuturor angajaților.
Închiderea rafinăriei ar avea consecințe negative atât asupra bugetului de stat, cât și asupra miilor de angajați afectați. Mai mult, o astfel de decizie ar genera riscuri majore pentru securitatea energetică națională. Rompetrol a acumulat datorii de 1,6 miliarde de euro. Având în vedere că statul român deține 44% din acțiunile rafinăriei Petromidia, este esențial ca acesta să își exercite drepturile și să se implice activ în gestionarea crizei.
Scenariu sumbru la Rompetrol
Situația dificilă de la Rompetrol a fost abordată recent și de Bogdan Ivan, ministrul Energiei din România, care a recunoscut gravitatea problemei. Acesta a declarat că Ministerul Energiei a purtat discuții cu conducerea Rompetrol, iar datele economice nu sunt deloc favorabile. În acest context, este evident că se impun soluții urgente pentru redresarea companiei.
Ministerul Energiei din România a informat recent publicul că nu mai estimează încasarea celor 200 de milioane de dolari proveniți din privatizarea unui pachet de 27% din acțiunile rafinăriei Petromidia, deținute de Rompetrol.
Această decizie survine după ce compania-mamă din Kazahstan, prin KMG International N.V., nu a prelungit Memorandumul de Înțelegere, care a expirat în aprilie 2025. În urma acestui fapt, a fost redeschisă problema datoriilor istorice ale Rompetrol, inclusiv cea de 600 de milioane de dolari, legată de neclarități fiscale din perioada în care compania era condusă de Dinu Patriciu.
Memorandumul de Înțelegere fusese instrumentul principal pentru soluționarea acestor probleme, însă, în lipsa unei reînnoiri, acesta nu mai este valabil.
Memorandumul de Înțelegere prevedea, printre altele, înființarea Fondului de Investiții în Energie Kazah-Român (FIEKR), care urma să investească 1 miliard de dolari în economia românească. Perioada de investiții a fondului s-a încheiat în iulie 2025, iar cel mai important proiect al său – centrala de cogenerare de 80 MW din Năvodari, cu o investiție estimată la 160 de milioane de euro – nu a fost finalizat la termen.
În prezent, proiectul întâmpină dificultăți suplimentare în faza de testare industrială, iar finalizarea completă este estimată pentru anul 2026. În lipsa prelungirii Memorandumului de Înțelegere de către KMG International N.V., nu mai pot fi realizate investiții suplimentare prin intermediul FIEKR.
Mai mult, KMG International N.V. a început să retragă fonduri din România prin diverse metode, inclusiv prin reducerea recentă a capitalului social al facilității de descărcare a țițeiului pentru rafinăria Petromidia – Midia Marine Terminal SRL.
Această companie are doi acționari din cadrul grupului KazMunayGas: KMG International N.V. (Olanda) și KazMunayGas Trading AG (Elveția). În august 2025, acționarii au decis diminuarea capitalului social al Midia Marine Terminal SRL cu 13,8 milioane de dolari, ceea ce reprezintă o reducere de 40%.
Compania ar putea recupera această sumă doar în următorii zece ani de activitate, însă are nevoie urgentă de lucrări de mentenanță, inclusiv verificări de siguranță și întreținerea echipamentelor, iar sursa finanțării acestor lucrări rămâne incertă.
Retragerea fondurilor este cu atât mai îngrijorătoare cu cât guvernul a introdus recent o nouă taxă pentru Midia Marine Terminal – o redevență de 3% aplicată veniturilor brute. Sperăm că această reducere de capital nu a fost utilizată ca un instrument de evitare fiscală.
În plus, KMG International N.V. a transmis un ultimatum Guvernului României: dacă se va majora taxa pe cifra de afaceri, KazMunayGas – compania națională de petrol a Kazahstanului – va înceta livrările de țiței către România. O astfel de decizie ar duce, în mod inevitabil, la închiderea rafinăriei Petromidia și la concedierea a mii de angajați români.
În anul 2025, după numirea unei noi conduceri la Rompetrol, inclusiv a directorului general Erik Sagiyev, au avut loc o serie de schimbări semnificative în cadrul companiei.
Mulți angajați români cu experiență au fost concediați prin intermediul unui program de plecare „voluntară”, conceput pentru reducerea costurilor salariale.
În același timp, peste 30 de angajați din Kazahstan au fost recrutați, beneficiind de salarii considerabil mai mari. Mai mult, autoturismele de serviciu au fost retrase de la angajații români și alocate personalului kazah, pentru care compania acoperă și costurile chiriei pentru locuințe, precum și taxele pentru școli private costisitoare destinate copiilor acestora – facilități oferite exclusiv angajaților străini.
Se poate pune întrebarea legitimă: de ce a fost necesară concedierea angajaților locali calificați și înlocuirea lor cu angajați străini, adesea fără experiență relevantă? Răspunsul pare simplu – pentru a crea un grup organizat care să controleze procesele interne ale companiei și să acționeze în mod discreționar, fără opoziție sau transparență.
În 2025, grupul de persoane aflat la conducerea Rompetrol a început să importe țiței rusesc folosind certificate de origine falsificate, care indicau în mod eronat proveniența din Azerbaidjan.
Rompetrol achiziționa acest țiței la un preț cu 40 de dolari pe tonă mai mare decât cel plătit de OMV Petrom pentru același tip de petrol, livrat în aceeași locație – Constanța. Această practică a generat pierderi de cel puțin 20 de milioane de dolari pentru Rompetrol.
Conform situațiilor financiare oficiale publicate pe site-ul companiei, pierderile totale înregistrate în prima jumătate a anului 2025 au fost de 53 de milioane de dolari.
Totul părea să decurgă normal până în iulie 2025, când OMV Petrom a raportat contaminarea cu cloruri organice a țițeiului azer livrat în România.
Contaminarea a fost descoperită în urma verificărilor obligatorii de calitate efectuate de OMV Petrom, iar Ministerul Energiei a fost nevoit să declare stare de urgență și să recurgă la stocurile strategice de petrol și motorină.
Situația s-a agravat rapid, iar în septembrie 2025, Adnan Ahmadzada – director de rang înalt al SOCAR – a fost arestat în Azerbaidjan sub acuzația de subminare a securității statului. Se presupune că acesta ar fi fost implicat în afacerea de amestecare a țițeiului rusesc cu cel azer, fapt care a dus la scandalul internațional și la scăderea cotațiilor petrolului azer pe piețele globale, generând pierderi de aproximativ 1,5 miliarde de dolari pentru Azerbaidjan.
Rompetrol nu a fost singurul importator al țițeiului contaminat – și el a primit livrări de petrol azer, însă la un preț semnificativ mai mare decât OMV Petrom.
Dacă Petrom a declarat stare de urgență și a recurs la rezervele strategice, se ridică întrebarea: de ce nu a existat o reacție similară din partea Rompetrol? Surse din industrie susțin că managementul companiei ar fi recurs la intimidări și presiuni asupra angajaților pentru a ascunde incidentul.
Rafinăria Petromidia ar fi procesat în tăcere petrolul contaminat, iar rezultatele verificărilor obligatorii de calitate ar fi fost, cel mai probabil, „adaptate” pentru a evita raportarea oficială.
Acordul de aprovizionare cu țiței a fost încheiat cu KazMunayGas Trading AG – compania de trading controlată de statul kazah, folosită frecvent pentru a extrage fonduri din rafinăria Petromidia. Directorul general al acestei companii este Erik Baisexenov.
Dezvoltări neobișnuite au fost observate și în alte departamente comerciale ale Rompetrol. Spre exemplu, compania vinde gaz la prețul cotației Sonatrach FOB plus un adaos de 20 dolari/tonă, în timp ce intermediarii revând același gaz la cotația Sonatrach FOB plus 130 dolari/tonă.
Aceasta înseamnă o pierdere de 110 dolari/tonă, echivalentul a aproximativ 2 milioane de dolari lunar, adică 12 milioane de dolari în primele șase luni ale anului 2025. Situația este similară și în cazul benzinei – Rompetrol vinde produsul la cotația Platt’s PREM UNL 10 PPM FOB MED ITALY plus 10 dolari/tonă către anumite companii, care ulterior îl revând cu un adaos de 60 dolari/tonă. Astfel, se pierd 50 dolari/tonă, ceea ce generează o pierdere lunară de 2,5 milioane dolari, respectiv 15 milioane dolari în prima jumătate a anului.
Tranzacțiile de export ale rafinăriei Petromidia sunt coordonate de KMG Trading AG și de Eric Baisexenov. Nu doar că aceste tranzacții sunt dezavantajoase pentru rafinărie, dar se pierd bani și pe bursă. Spre exemplu, în 2024, tranzacțiile de hedging realizate de alți angajați ai KMG Trading AG au generat un profit de 47 milioane dolari.
Acești angajați au fost concediați de Eric Baisexenov la finalul anului 2024, când a fost promovat ca director general al KMG Trading AG. În 2025, tranzacțiile de hedging au fost realizate de persoane fără experiență, ceea ce a dus la o pierdere de 9 milioane dolari în primele șase luni ale anului.
Compania nu poate susține pierderi atât de mari pe termen lung, motiv pentru care a fost nevoie de finanțare externă. Astfel, Rompetrol a început să își majoreze nivelul de îndatorare pentru a acoperi pierderile.
Împrumutul sindicalizat a fost acordat de mai multe bănci – BCR, ING, Unicredit și altele – iar valoarea totală a creditului a crescut de la 435 milioane dolari la 600 milioane dolari. Totuși, pierderile nu reprezintă singura problemă majoră a companiei.
O altă dificultate gravă este legată de capitalul de lucru: Rompetrol nu încasează la timp plățile de la clienți și, în consecință, nu își poate achita propriile obligații financiare. În prezent, creanțele și datoriile companiei depășesc 400 milioane dolari, iar o criză de lichiditate este iminentă.
De ce se prăbușește Rompetrol atât de rapid?
Este suficient să fie studiate informațiile publice disponibile pe site-ul companiei. Sunt disponibile rapoarte trimestriale și anuale. De exemplu, rezultatele financiare și operaționale neauditate pentru primul trimestru din 2025 includ următoarele informații.
Pierderile rafinăriei Petromidia pentru primul trimestru din 2025 au fost de 37 milioane de dolari, în timp ce pierderile pentru aceeași perioadă din 2024 au fost de 24 milioane de dolari. Totuși, este important de menționat că rafinăria a avut lucrări de reparații programate în T1 2024 și nu a funcționat, fiind oprită, iar pierderile din acel trimestru provin din plata salariilor angajaților – aproximativ 4000 de angajați cu un salariu mediu de 2500 euro/lună generează un cost salarial de 10 milioane euro pe lună, adică 30 milioane euro pentru trei luni. Dacă rezultatele din T1 2024 sunt explicabile, atunci ce s-ar fi putut întâmpla în T1 2025? Tabelul 1 din anexă ilustrează detaliile.
În primul trimestru din 2025, volumele de rafinare au crescut cu 42% comparativ cu primul trimestru din 2024, când rafinăria a fost oprită pentru lucrări de reparații și nu a funcționat la capacitate. În consecință, producția de benzină a crescut cu 51%, iar producția de motorină și combustibil pentru avioane a crescut cu 31%.
Cu toate acestea, venitul brut a crescut doar cu 18%, iar EBITDA a scăzut cu 40% față de T1 2024. Explicația pentru această performanță economică slabă, în ciuda creșterii impresionante a volumelor, se regăsește în structura vânzărilor – vânzările de carburanți pe piața internă au crescut cu doar 9%, în timp ce exporturile de carburanți au crescut cu 94%, ceea ce a dus la o scădere a marjei de rafinare cu 45% – de la 32,9 $/tonă în T1 2024 la 17,9 $/tonă în T1 2025.
Ce s-a întâmplat este simplu – profiturile potențiale ale rafinăriei Petromidia au fost transferate către KazMunayGas Trading AG (Elveția), lăsând în România doar pierderile. Evoluții similare au continuat și în trimestrul al doilea din 2025, așa cum se arată în Tabelul 2 din anexă.
În prima jumătate a anului 2025, veniturile brute au crescut cu 32% comparativ cu aceeași perioadă din 2024, având în vedere că rafinăria a funcționat la capacitate maximă în această perioadă, spre deosebire de perioada de mentenanță programată din 2024.
Cu toate acestea, rafinăria a înregistrat o pierdere netă de 53 milioane de dolari în S1 2025, comparativ cu 75 milioane de dolari în S1 2024. Pierderile din S1 2024 provin din plata salariilor integrale, în condițiile în care rafinăria nu a funcționat la capacitate. Însă pierderile din S1 2025 au o natură complet diferită.
În S1 2025, volumul de procesare a țițeiului a crescut cu 61% față de perioada similară anterioară. Această creștere a permis dublarea producției de benzină (+101%) și o creștere de 49% a producției de motorină. În același timp, vânzările de carburanți pe piața internă au crescut cu 24%, iar exporturile cu 167%.
Aceste cifre indică clar că scopul conducerii a fost maximizarea producției de benzină și a exportului de produse petroliere. Prin urmare, rafinăria a fost optimizată pentru produse ușoare, pe baza aprovizionării cu țiței ușor din Azerbaidjan în 2025.
În anii anteriori, amestecul de țiței era optimizat pentru producția de motorină, care se vinde în principal pe piața internă cu profituri bune, în timp ce în 2025 amestecul de țiței și programul de rafinare au fost ajustate pentru a produce volume mari de benzină, destinată în principal exportului către diverse destinații, inclusiv Ucraina.
Modul în care se negociază prețurile în unele piețe este bine cunoscut. De exemplu, în anii anteriori, Rompetrol Ucraina a pierdut 70 de milioane de dolari din creanțe neperformante, cu sprijinul lui Vlad Rusnac, actualul director de retail și marketing al Rompetrol. Acum, aceste scheme revin la scară largă.
Ce urmează pentru Rompetrol?
Erik Sagiyev de la Rompetrol și Erik Baisexenov de la KMG Trading dețin controlul total asupra activităților comerciale și, prin urmare, poartă întreaga responsabilitate. Kazahstanul a investit peste 4 miliarde de dolari în achiziția și dezvoltarea Rompetrol, iar băncile au un portofoliu de credite în valoare de 1,6 miliarde de euro acordate companiei.
În total, este vorba de peste 5 miliarde de euro de capital aflat acum în pericol, în principal din cauza incoerenței în conducerea companiei și a practicilor extrem de defectuoase care se manifestă în prea multe zone.
Noua echipă Rompetrol din Kazahstan nu a reușit să se adapteze la condițiile unui mediu de afaceri extrem de competitiv.
Pentru rezultatele slabe, aceștia dau vina pe nivelul ridicat al taxelor din România, deși aceste taxe nu au reprezentat o problemă atunci când compania era condusă de profesioniști români din middle management în 2023 și 2024.
Acum, începători fără experiență din Kazahstan încearcă să învețe cum se conduce o afacere în Europa. Miza este prea mare, iar acționarii trebuie să numească persoane române calificate pentru a conduce Rompetrol.
Comentează