Premium
În loc să caute o soluție diplomatică în urma dezastrului pe care l-a creat odată cu invadarea Ucrainei, Rusia caută un alt conflict, astfel încât agresiunea sa să arate ca o știre de rang secund, scrie Orhan Dragaš, fondatorul și directorul Institutului Internațional de Securitate cu sediul la Belgrad, pentru Euractiv.
Planificată ca o „operație militară specială”, agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei durează de prea mult timp. Și apropo, Rusia se comportă pe scena mondială inadecvat, e clar că Moscova nu caută oferte de pace, încetare a focului sau negocieri. În schimb, Rusia caută activarea unor noi războaie în alte părți ale lumii. Undeva departe, unde lumea îngrijorată se va întoarce și va uita de haosul ucrainean creat de Rusia.
Dacă un alt conflict ar exploda undeva, conform calculelor Rusiei, Occidentul ar trebui să-și îndrepte banii și armele și atenția publicului său, companiilor și mass-media către acel nou punct focal, iar Ucraina ar deveni o știre de al doilea rând. În curând avea să fie uitată și într-un asemenea întuneric, fără sprijinul public și furnizarea de arme și bani, „operațiunea” ar putea fi ușor și rapid declarată un triumf rusesc. Contorul zilnic al miliardelor rusești cheltuite avea să se oprească în sfârșit.
Moscova avea mari speranțe că criza din jurul vizitei lui Nancy Pelosi în Taiwan va escalada. Desigur, într-o astfel de situație, Moscova nu ar interveni direct. Dar nu ar apela la de-escaladare. Când Moscova a anunțat oficial că China „are dreptul de a lua toate măsurile necesare pentru a-și proteja suveranitatea și integritatea teritorială”, nu a însemnat diplomație: „incită” China să-și ridice armata și să atace Taiwan cu toată puterea.
Într-o altă criză, însă, Rusia a intervenit mai direct, așteptând același rezultat – un conflict militar. În recenta criză din nordul Kosovo, Rusia, ca un vultur, a văzut o șansă de a declanșa conflictul și, de preferință, vărsare de sânge.
În acele câteva zile din jurul datei de 1 august, când autoritățile din Kosovo au anunțat confiscarea plăcuțelor de înmatriculare și a cărților de identitate de la sârbii locali și când sârbii locali au organizat blocaje rutiere, Rusia a desfășurat o operațiune hibridă la scară largă și foarte agresivă. Scopul său a fost să provoace un conflict, să provoace vărsări de sânge și apoi să declanșeze reacția Serbiei și implicarea NATO (KFOR) în conflictul armat.
Această operațiune s-a desfășurat în principal prin emiterea unei cantități mari de dezinformare într-o perioadă scurtă, cu „coluziunea” oamenilor de la cele mai înalte niveluri de guvernare de la Moscova.
În momentele critice, prin canale de comunicare strâns controlate, Rusia a difuzat știri false, precum cea că un sârb a fost rănit la blocada de lângă Jarinje, că armata sârbă își deplasa unitățile și avioanele de-a lungul graniței cu Kosovo.
În acea furtună de dezinformare, Rusia a răspândit narațiunea falsă că conflictul dintre sârbi și albanezi a izbucnit deja, că din această cauză, forțele de securitate sârbe au intrat deja sau erau pe cale să intre în Kosovo, că acțiunea Belgradului era justificată și că Rusia va ajuta Serbia dacă a ajuns într-un conflict cu misiunea KFOR, care se află sub comanda NATO.
