Sărbătorile zilei de 2 august - Aducerea moaştelor Sfântului Ştefan/ Dreptul Gamaliel și Binecredinciosul împărat Iustinian cel Mare

Sărbătorile zilei de 2 august - Aducerea moaştelor Sfântului Ştefan/ Dreptul Gamaliel și Binecredinciosul împărat Iustinian cel Mare

Ortodoxe

Aducerea moaştelor Sf. Întâi Mc. şi Arhid. Ştefan; Dreptul Gamaliel; Binecredinciosul împărat Iustinian cel Mare

Greco-catolice

Aducerea moaştelor Sf. m. Arhid. Ştefan la Ierusalim

Romano-catolice

Ss. Eusebiu de Vercelli, ep.; Petru Iulian Eymard, pr. (Porţiuncula)

Aducerea moaştelor Sfântului Întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan este pomenită în calendarul creştin ortodox în ziua de 2 august.

Sfântul Ştefan a fost unul dintre cei şapte diaconi aleşi de Sfinţii Apostoli pentru a sluji la adunările Bisericii din Ierusalim. Datorită harului şi înţelepciunii de care se învrednicise şi a semnelor şi minunilor cu care îşi însoţea propovăduirea, Sfântul Ştefan a stârnit ura celor de un neam cu el.

A fost dus de mulţime în faţa Sinedriului şi acuzat cu martori mincinoşi că huleşte Legea şi pe Moise. Sfântul Ştefan a arătat însă, cu dovezi din Scripturi, că Legea Veche s-a împlinit prin Hristos şi că El este Mântuitorul cel aşteptat şi prezis de proroci, mustrând totodată mulţimile revoltate pentru împietrirea inimii şi lipsa lor de credinţă.

"Voi cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum Şi părinţii voştri, aşa şi voi! Pe care dintre proroci nu l-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum". (Fapte 7, 51-52)

Sfântul Ştefan a fost condamnat la moarte şi a fost ucis cu pietre în afara cetăţii, devenind astfel primul martir creştin şi mărturisitor al lui Hristos.

Sfintele sale moaşte au fost descoperite în timpul Sfântului Mare Împărat şi întocmai cu Apostolii Constantin cel Mare (337-377).

După ucidere, trupul Sfântului Ştefan a stat neîngropat două zile şi o noapte, fiind ridicat în ascuns de oameni trimişi de către Gamaliel, conducătorul uneia din principalele şcoli rabinice ale vremii şi membru al sinderiului.

Sfântul Ştefan a fost înmormântat de învăţătorul Gamaliel într-o peşteră, în mormânt nou aflat la o oarecare distanţă de Ierusalim. După înmormântare, Gamaliel şi fiul său Aviv, "care a fost curat din pântecele maicii sale, cu trupul şi cu sufletul, şi s-a sfârşit în feciorie fără de prihană", au primit Sfântul Botez şi au fost înmormântaţi pe rând alături de Sfântul Ştefan. Tot în acel loc a fost înmormântat şi Nicodim, un fariseu bogat şi membru al sinedriului: "cel ce de Domnul Hristos singur s-a învăţat sfânta credinţă şi a primit Sfântul Botez - după înălţarea Domnului -, de la apostoli. De al cărui botez şi de credinţa sa cea întru Hristos aflând evreii, s-au umplut de mânie şi voiau să-l ucidă pe dânsul, ca şi pe Ştefan". (Vieţile Sfinţilor)

Pentru rudenia pe care o avea cu Gamaliel i s-a luat însă numai dregătoria şi averea: "Deci, blestemându-l, l-au izgonit din cetate cu multe ocări şi cu necinste, iar eu l-am primit pe dânsul în satul meu şi l-am hrănit până la sfârşitul lui", spune dreptul Gamaliel. (Vieţile Sfinţilor)

Mai târziu, în vremea împăratului Constantin cel Mare, preotul din acel sat, pe nume Luchian, în vedenie a fost încredinţat pentru a căuta ajutoare şi a săpa ca să afle cele patru morminte, între care se afla şi mormântul primului mucenic creştin.

Aşa într-o noapte preotul a fost strigat pe nume de un bărbat bătrân îmbrăcat cu o haină albă acoperită cu picături de aur în chipul crucilor şi îndemnat să caute într-un anumit loc.

"Preotul Luchian, înspăimântându-se, a întrebat pe bărbatul ce i se arătase lui, zicându-i: 'Cine eşti tu şi cine sunt cei ce zici că sunt cu tine?' Iar acela a răspuns: 'Eu sunt Gamaliel, învăţătorul lui Pavel, apostolul lui Hristos, şi Ştefan arhidiaconul se odihneşte împreună cu mine, cel ucis cu pietre de evrei şi de arhiereii Ierusalimului, pentru credinţa lui în Hristos. El fiind aruncat spre mâncarea câinilor, a fiarelor şi a păsărilor, l-am luat noaptea şi, aducându-l în acest sat al meu, l-am pus în peştera mea în mormântul gătit mie, vrând să am parte cu dânsul întru învierea şi în darul lui Dumnezeu". (Vieţile Sfinţilor)

Îndată ce au fost descoperite, patriarhul Ierusalimului împreună cu doi episcopi, cu clerul şi cu tot poporul, închinându-se sfintelor moaşte, le-au adus la Ierusalim şi le-au aşezat într-o biserică. După o vreme racla cu moaştele Sfântului Ştefan a ajuns la Constantinopol. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor")