Sărbătorile zilei de 21 aprilie - Izvorul Tămăduirii; Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Siriaca de la mănăstirea Ghighiu; Sf. Mc. Alexandra împărăteasa
Ortodoxe
Izvorul Tămăduirii; Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Siriaca de la mănăstirea Ghighiu; Sf. Mc. Alexandra împărăteasa
Greco-catolice
Sf. ep. m. Ianuarie şi cei împreună cu el; Sf. m. Teodor din Perga Pamfiliei
Romano-catolice
Sf. Anselm, ep. înv.
Izvorul Tămăduirii se sărbătoreşte în vinerea din Săptămâna Luminată, prima săptămână după Învierea Domnului, fiind în strânsă legătură cu Sărbătoarea Sfintelor Paşti.
Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii aminteşte de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului, când Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare (457-474), înainte de urcarea sa pe tron, un izvor cu apă vindecătoare.
Mai târziu, după ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulţi bolnavi.
Izvorul Tămăduirii este un praznic închinat Maicii Domnului şi aminteşte de Vinerea Mare, când Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a vărsat multe lacrimi lângă Crucea Mântuitorului, iar acum ni se arată ca izvor de nădejde şi de vindecare.
În această zi, în toate bisericile se oficiază slujbe de sfinţire a apei, Aghiasma mică.
* Sfânta Icoană a Maicii Domnului Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu, aflată la câţiva kilometri de Ploieşti, datează din secolul al XVI-lea şi a fost adusă şi dăruită aşezământului de la Ghighiu de episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, din Siria, la 25 februarie 1958.
Ierarhul sirian, aflat într-o vizită în România, în calitate de reprezentant al Patriarhiei Apostolice din Antiohia, a dăruit patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Justinian, o icoană a Maicii Domnului, veche de peste patru sute de ani şi vestită prin minunile ei.
Patriarhul a hotărât ca această sfântă icoană să fie aşezată în Mănăstirea Ghighiu. Drept aceea, episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, însoţit de episcopul-vicar al Patriarhiei, Teoctist Botoşăneanul (viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, 1986-2007), a făcut o vizită la Mănăstirea Ghighiu, unde a depus darul de mare preţ.
* Sfânta Împărăteasă Alexandra, soţia împăratului roman Diocleţian, a fost condamnată la moarte în timp ce Sfântul Mare Mucenic Gheorghe era torturat pentru a renunţa la credinţa creştină.
Martoră la mucenicia Sfântului Gheorghe, Sfânta Împărăteasă Alexandra a crezut în Hristos şi s-a înfăţişat înaintea împăratului, în vreme ce acesta aducea jertfă idolilor, şi a mărturisit că este creştină; pentru mărturisire a fost închisă.
S-a hotărât ca cei doi, Gheorghe şi Alexandra, să fie omorâţi. Aflând Sfânta Alexandra de condamnare, s-a rugat lui Dumnezeu şi şi-a dat sufletul, fără să fie atinsă de sabie. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor";
Comentează