Premium
Sărbătorile zilei de 28 octombrie - Sf. Ier Iachint, mitropolitul Țării Românești, Sf. Teofana Basarab, Sf. Terenție și casa lui, Sf. Firmilian, ep. Capadociei
Ortodoxe
Sf. Ier. Iachint, mitropolitul Ţării Româneşti; Sf. Cuv. Teofana Basarab; Sf. Mc. Terentie, soţia sa, Neonila, şi cei 7 fii; Sf. Ier. Firmilian, episcopul Cezareei Capadociei
Greco-catolice
Sf. m. Terenţiu şi Neonila; Sf. cuv. Ştefan Savaitul
Romano-catolice
SS. Simion şi Iuda, ap.
Sfântul Ierarh Iachint, mitropolit al Ţării Româneşti, este sărbătorit la 28 octombrie.
Ultimul mitropolit al Vicinei şi cel dintâi păstor al Bisericii lui Hristos din Dobrogea şi Ţara Românească, reunită sub conducerea unui singur voievod, este arhiepiscopul Iachint.
El a păstorit doar câţiva ani la Vicina, iar în anul 1359 şi-a mutat scaunul la Curtea de Argeş, la cererea marelui voievod Alexandru I Basarab, întemeietorul Ţării Româneşti, care dorea să aibă un sediu mitropolitan în ţara sa. Mitropolitul Iachint devine astfel păstor duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea şi Ţara Românească.
Arhiepiscopul Iachint sfinţea biserici, hirotonea preoţi, împărţea binecuvântare poporului atât de credincios al 'vlahilor" şi era sfetnic apropiat al marelui domn.
Astfel, Eparhia Vicina dispare şi ia fiinţă o nouă mitropolie românească, cunoscută sub numele de 'Mitropolia Ungrovlahiei", dependentă de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, condusă pe atunci de patriarhul Calist I.
Ca păstor şi părinte sufletesc al tuturor românilor dintre Dunăre şi Carpaţi, mitropolitul Iachint a avut grijă să hirotonească preoţi pentru toate satele, să zidească biserici la oraşe şi sate, să întemeieze noi aşezări mănăstireşti şi să ţină în strânsă legătură duhovnicească Biserica Ţării Româneşti cu Patriarhia de Constantinopol. Iar ca 'exarh al plaiurilor", mitropolitul Iachint purta grijă şi de credincioşii ortodocşi din părţile vecine, îndeosebi din Transilvania, cărora le trimitea preoţi şi călugări misionari.
Acest ierarh, ajutat de domnul ţării, Vladislav I (1364-1377), a încurajat şi susţinut mult monahismul românesc, al cărui început se urcă până în secolul IV, prin centrul monahal pustnicesc din Munţii Buzăului.
El a adus în ţară pe Sfântul Nicodim de la Tismana, care venea din Muntele Athos, pentru a organiza câteva mănastiri-lavre după model atonit. El a trimis numeroşi călugări 'vlahi" la Mănăstirea Cutlumuş din Muntele Athos, unde au ajuns călugări vestiţi.
În ţara a organizat mai multe mănăstiri la Tismana, Curtea de Argeş, Câmpulung-Muscel, Cozia, Snagov, Târgovişte, Bolintinul din Deal şi din Vale, Tânganu, Cotmeana şi altele. După o păstorire atât de rodnică, s-a săvârşit cu pace în anul 1372.
* Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în 2022 canonizarea Cuvioasei Teofana Basarab de la mănăstirea Albotina (Vidin), contemporană cu Sfântul Ierarh Grigorie Palama şi ucenică a Sfântului Cuvios Teodosie Isihastul.
Este cea dintâi monahie de neam român cunoscută în istorie. Ziua de prăznuire este 28 octombrie, când o serbează românii din Timocul bulgăresc şi sârbesc.
* Fericitul Terentie, fiind creştin dreptcredincios, s-a căsătorit prin nuntă legiuită cu Neonila, care era de aceeaşi credinţă cu el, şi au avut şapte fii: Sarvil, Fota, Teodul, Vila, Ierax, Nitul şi Eunichie, pe care i-au crescut în dreapta credinţă.
Au fost prinşi toţi de către păgâni, părinţii şi copiii, şi au fost duşi înaintea judecaţii celei fărădelege, unde L-au mărturisit pe Hristos, iar pe idoli i-au hulit. Pentru acest lucru au fost chinuiţi fără de măsură. În timpul chinurilor, rănile le erau stropite cu oţet şi arse cu foc, iar sfinţii se rugau în linişte unul pentru altul şi se mângâiau.
Au fost omorâţi prin tăierea capetelor. (surse: "Patericul Românesc", Arhimandrit Ioanichie Bălan; ediţia a VI-a, revăzută şi îngrijită de Arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011; basilica.ro; vol. "Vieţile Sfinţilor")
